Vreau să scriu despre şcoală de multă vreme. Am multe de scris dar neştiind cum şi de unde să încep,tot ocolesc subiectul. Acum să nu crezi cititorule că aş şti în acest moment când scriu. Habar n-am! Dar o iau pe bajbaite. Cu ce naiba să încep?... Păi ar fi logic să încep cu prima zi de şcoală. Nu prima,prima zi de şcoală. Ci prima zi a noului an şcolar. Am doi copii. Ne gătim bine , ne urcăm în maşină, ne enervam bine prin trafic prin oraş. Străzile sunt pline de maşini grăbite, de demaraje,de claxoane. Parcarile la fel. Ajuns la şcoală, (nu contează unde studiază copilul, toate sunt la fel), faci câteva ocoluri până găseşti unde să laşi masina şi intri în curtea şcoli. Altă înghesuială. Copii,adolescenţi,cucoane... pe scenă o gaşcă de profesori stau în picioare. În mijlocul lor un tip îmbrăcat în negru vorbeşte,sonorizarea e proastă şi puţin sub vacarmul adunării. E distanţă cam mare şi oricât mi-as regla zoomul nu-mi dau seama cine e tipul. Pare un ninja negru...pare batman... ar putea foarte bine să fie şi un preot creştin ortodox, naiba ştie! În fine intram în clasa, se strâng bani. Hârtie, ustensile de scris, etcetera,ştiţi povestea. Fug la cealaltă şcoală,la celălat copil. Iar multimea de oameni cu flori în mâna,iar scena cu profesori, batman a zburat pesemne, că e şi aici pe scenă vorbind.Intram în clasa. Aici e grădiniţă.Imi zboară instantaneu 200 de lei din buzunar,când se deschide uşa clasei şi tipul în negru de pe scenă ne stropeste pe toţi cu aghiazmă,uitând pesemne să ne ceară bani. Asta e prima zi de şcoală a unui părinte. Până la urmă care e rolul şcolii? De ce ne învaţă atâtea lucruri nefolositoare? Până acum câteva zile credeam că e doar părerea mea. Dar am mers recent la o doamna să îi repar ceva, lucram eu cocoţat pe un scaun şi îi spun: Doamna, v-am pus aici nişte conectori,pentru că soţul dumneavoastră a inădit cablurile de cupru cu cele de aluminiu, şi la trecerea curentului se formează o reacţie..... Şi brusc doamna mă întrerupe şi continuă: - şi unul din ele se topeşte...nu mai ştiu care! Îmi amintesc că am învăţat la chimie,nici nu mai ştiu când, la liceu sau la facultate,dar Doamne!..câte formule şi câte prostii ne mai puneau să învăţăm,ne umpleau capul...
Am rămas încremenit. Nu mă asteptam că doamna între două vârste să ştie de reacţia în cauză şi nici nu părea absolventă de facultate,o cunosteam de 10 minute şi devenisem curios. Voiam să ştiu ce profesie are dar mai ales voiam să ştiu de ce credea că scoala îi umpluse capul cu notiuni nefolositoare.
Pentru că la concluzia asta ajunsesem şi eu cu câţiva ani în urmă,dar am considerat că e ceva individual şi că eu oi avea vre-un circuit defect pe undeva
Şi o întreb: ce profesie aveţi?
Ea: sunt medic.
Eu: şi chiar nu va folosit la nimic chimia învăţata în şcoală?!
Ea: absolut!
Şi face o pauză...exact cât să cred că i-a folosit şi că am înţeles greşit adineaori. Şi apoi continuă: deloc.absolut deloc.
Altă întâmplare.
Când primul meu copil era la grădiniţă, ne dispera cu dorinţa lui de a invata. Voia să ştie să citească, să scrie. Mereu întreba cum se scrie aia,cum se scrie cealaltă,voia să citească cărţi. Tot timpul se juca cu ceva de scris,prefera să scrie sau să coloreze în locul jocului cu jucării. Mă suparam şi încercam să îi explic să lase scrisul şi să se joace,pentru că o să vină şi vremea scrisului când o merge la şcoală. Până la urmă m-am resemnat crezând că copilul e aşa,cu înclinaţii şi aptitudini către studiu şi nu către joacă.
Dar a crescut şi la şcoală după câţiva ani, i-a dispărut dorinţa aceea de cunoaştere.Undeva,cumva metodele de predare sau scoala sau profesorii sau naiba ştie ce,le inhibă copiilor dorinţa aceea de învăţare.E părerea mea şi poate e greşită. Dar atunci când copilul era mic, nu aveam experienţă şi comparam acţiunele lui cu ce îmi aminteam despre copilăria mea şi a fraţilor mei. Dar acum am un alt copil care merge la grădiniţă şi care în loc să se joace cu masinile sau să se bată cu sora lui,vrea să citească să scrie.Istoria se repeta. Peste 5-6 ani voi putea să văd dacă şi copilul cel mic se va comporta la fel sau nu şi astfel să-mi verific teoria. Aş vrea să se joace acum, să îşi dorească altceva decât să scrie şi să citească. Aş vrea să nu îl dau la şcoală anul viitor. Îl scol de la 2 ani foarte dimineaţa la 5;45, pentru că în românia majoritatea locurilor de muncă încep cu noaptea în cap , la grădiniţă lucrează pe fel de fel de caiete speciale,învaţă socoteli,cifre. Nu se mai joacă cum ne jucam noi, 'Ursul doarme şi visează' sau alte jocuri. Acum fac matematică şi limbi străine. Au mai inventat şi clasa 0. Au trecut din nou la începerea şcolii la 6 ani. Nimeni nu comentează nimic.Nimeni nu protestează. Ne fură copilăria copiilor noştri şi noi îi lăsam. Sau poate că noi le-o furăm! Nu ştiu! Dar eu asta simt. Le fur copilăria copiilor mei.
