Translate

Se afișează postările cu eticheta sex. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta sex. Afișați toate postările

luni, 4 mai 2015

Heil Hitler!

Titlul nu are mare legatura cu insemnarea asta, in afara de faptul ca e un lucru interzis in tara noastra si daca nu ma insel e si pedepsit cu inchisoare, (o dovada ca inca evreii conduc tara si lumea).  De ce  e interzis? De ce nu ar fi? Nu am niciun raspuns...
 Imi place publicitatea! Imi plac reclamele! Privesc reclame zilnic. Tot felul de publicitate. La  canalul TCM e o reclama propie in care diferite persoane din media, redactori, regizori, actori povestesc o scena memorabila vazuta intr-un film si care le-a ramas intiparita cumva in minte. Chestia m-a facut si pe mine sa ma intreb ce scena memorabila am vazut. Si ciudat! Desi am vazut multe filme si multe scene care mi-au dat de gandit, pe care nu o sa le amintesc acum, cele mai memorabile scene au fost cateva scene din serialul Familia Bundy. Pe care la momentul vizionarii nu le-am inteles deloc si m-au facut sa ma intreb: ce naiba a vrut sa zica?!...  ei bine, scenele astea au fost stocate undeva si dupa ani si
 ani, l-am inteles pe filozoful de vanzator de pantofi, ratat cu chelie si fara chef de facut sex cu nevasta-sa. Prima scena care m-a pus pe ganduri a fost cand familia lui trebuia sa se intreaca cu familia vecina intr-un magazin, pentru cumparaturi de 1000 de dolari si Bundy a venit cu un cos de cumparaturi confiscat de la un cersator, motivand mandru ca cersatorii au cele mai bune carucioare si blestemand carucioarele din magazine ca nu merg niciodata in directia in care doresti. Pe atunci nu am inteles de ce nu mergeau carucioarele si cum la mine in sat nu era niciun magazin cu carucioare pe roti, nici nu aveam cum sa verific. Dar au trecut anii, si un mare evreu care are un lant de magazine in toata lumea de o suta de ani, a deschis si la noi unul. Si imi amintesc ca din prima zi in care a
m mers la cumparaturi, si am incercat sa manui caruciorul printre rafturi, am inteles ideea! Afurisitul de carucior nu mergea deloc dupa voia mea.
 Alta scena neinteleasa a fost cand vine tipul acasa, isi arunca geaca pe canapea si exclama injurand: ''La naiba! Degeaba am furat tara asta de la indieni daca nu mai am voie nici sa scuip pe jos. Am scuipat pe geamul masinii si am fost amendat!''.  Si uite, au mai trecut cativa ani, mai bine de un deceniu si am inteles-o si pe asta! Azi te opreste Politia de frontiera oriunde te vede,  te legitimeaza si te intreaba unde mergi, incotro te plimbi, de ce te plimbi...etc!
 Nu mai ai voie sa faci nimic! Nu ai voie sa saluti cu mana ridicata in fata! Nu conteaza ca e salut roman!  Poti sa ridici mana si sa rostesti: Ave Cezar!  Tot nazist vei fi. Nu mai ai voie sa mergi in padure la picnic. Nu mai ai voie sa mergi la pescuit.Nu mai ai voie la scaldat. Nu mai ai voie sa ti speli masina, sau sa mesteresti la ea. Nu mai ai voie sa-ti tragi de urechi copilul. Nu mai ai voie nimic. Doar sa ti platesti taxele si impozitele si sa nu ridici pretentii sau sa intrebi cum iti cheltuie si cum iti risipeste statul banii. Atat!  Deci! Degeaba au murit stramosii nostrii atatea mii de ani aparand-o de romani, de huni, de tatari, de unguri, de turci si ne-au lasat-o, daca nu mai avem voie sa facem nimic in ea!

vineri, 16 august 2013

Despre parinti si copii

M-am întâlnit recent cu nişte colegi de şcoală într-o tentativă de revedere. Printre alte discuţii,am ajuns la copii. M-a surprins faptul că toţi se mândreau cu copiii. Cea mai mare realizare a lor erau copiii... Nu înţeleg asta, sau nu vreau să înţeleg,nu ştiu.
 Am şi eu copii,dar nu mi se pare o mare realizare. Da sunt sănătosi, or fi şi frumoşi-chiar nu poţi să-ţi vezi odraslele urâte! Dar nu mi se pare o realizare. Nu am făcut nimic greu.  Urmezi o cale fireasca şi naturală. Nu ştii ce faci, totul e o întâmplare, nu alegi ce sex, ce gene, ce calităţi şi aptitudini să aibă viitorul copil,nimic. Nici măcar nu poţi alege să fie sănătos. E o nimereală. Natura îşi face ritualul ei.   Intr-o zi,la o varsta...devii parinte.
Nu faci nici un curs, nu te învaţă nimeni să fii părinte. Faci totul din mers, te adaptezi,încerci să fii un părinte bun. O faci cum poţi tu mai bine, nimeni nu vrea să fie un părinte rău. Fiecare o face cum se pricepe. Unul mai bine altul mai rău. Mie îmi pare totuşi că faci mai mult rău cu binele decât invers. Începi să îi faci toate poftele copilului, aşa..."'că eu dacă nu am avut,copilul meu o să aibă"'. Pe urmă îi cumperi jucăriile pe care ţi le-ai fi dorit tu când erai copil. Pe urmă îl duci să facă sportul pe care tu ai fi vrut să îl faci,il trimiti in tabara in care ti-ai dorit tu şi tot aşa. Mai sunt adulţi care se trezesc părinti şi divorteaza sau alţii care îi duc părinţilor, care acum fiind bunici văd altfel lucrurile, având deja experienta greselilor făcute cu copiii lor.
Deci, nu facem nimic deosebit, urmam calea naturii şi totuşi majoritatea din noi îşi văd copiii cea mai mare realizare a vieţii. Chiar aşa viaţa ai? Nu ai realizat nimic altceva? Nu ai inventat nimic,nu ai construit o casa, sau o maşină, nu ai publicat o carte sau naiba ştie ce altceva!! Te lauzi cu un copil pe care mai mult l-au crescut părinţii sau socri.Sau a crescut singur cu telivizorul...
Nu îi mai învăţăm nimic pe copii azi,nu pot invata din greşeli cum am învăţat noi. Nu pot baga cuie în priza, pentru că avem capace şi protecţii, nu pot aprinde o brichetă pentru că are protectie pentru copii,nu poti sa deschizi un flacon de medicamente pentru ca si acela are protectie si ca adult te poticnesti in toate protectiile astea si apelezi la copiii tai sa te ajute,pentru ca ei stiu cum sa desfaca toate sigurantele astea stupide.
Eu asa vad problema asta cu copii  si incerc sa nu le impun nimic din ce imi place mie sau mi-ar fi placut in copilarie,incerc sa ii las sa-si traiasca copilaria lor nu a mea.
Acum cativa ani,cand fata mea era mica si m-a intrebat ce o sa se faca cand o sa fie mare,am deschis gura sa-i spun o meserie banoasa dar mi-am dat seama ca ar fi dorinta mea si ca nu ar trebui sa o influentez,  i-am raspuns: O sa te faci ce vrei tu sa fii.

miercuri, 26 septembrie 2012

Despre minciuna



Ma uitam cu un coleg pe un site de intalniri matrimoniale. Muuuuulte femei. Multe dintre ele, casatorite, trec la descriere ca urasc minciuna.
Asta e culmea minciunii!
Cum naiba sa nu minta in situatia asta o femeie casatorita?
Ce ti-e si cu femeile astea!
Ele, care au inventat minciuna, care nu au ascultat niciodata, care si-au mintit barbatii, acum urasc mincina! Barbatii, plecau la razboi sa apere tara de cotropitori iar ele, din urma, ii gazduiau pe cotropitori in pat, ii hraneau, ii ingrijau...
Adam a fost mintit de Eva, stiti povestea cu marul. Cronos,(parca Cronos era tatal lui Zeus) pana si el a fost mintit de Rhea, nevasta-sa, cand  in locul copilului Zeus i-a dat sa inghita un bolovan invelit in scutece.
... dar cati imparati oare au avut mostenitori la batranete? unii la varste imposibile pentru procreere...
Asta cu aparutul mostenitorilor e cel mai tare subiect al celor mai mari minciuni ale femeii.
     Sunt femei care au ramas insarcinate doar privind niste izmene intise la uscat.
     Altele au ramas insarcinate dupa ce s-au imbaiat in apa in care spalasera lenjerie barbateasca. 
... si tot asa.
Dar, de departe, cea mai tare minciuna e a unei celebre femei, Maria, care i-a spus sotului ca  e fecioara numai ca a ramas insarcinata cu un duh. Minciuna a prins asa bine, ca pe langa sot au crezut: vecinii, vecinii vecinilor, vecinii tarilor invecinate... si...  multa alta lume... unii mai cred si azi, dupa doua mii de ani! Or fi ramas corijenti la Anatomia de clasa a 7-a.
In concluzie, femeile mint. Ne mint.
Spun  minciuni si se folosesc de minciuna in special cand vine vorba de sex.
... totusi, ele urasc minciunile... si totusi le iubim asa mincinoase.