Despre Inconştienţi

Sunt inconştient uneori. Am momente când fac lucruri inconştiente, nebuneşti, prosteşti. Nu ştiu cauza, poate le fac din prostie, poate din sete de adrenalină. În fine!...
Acum ceva timp în urmă,,când aveam permisul de conducere suspendat, îmi zic: Ia să fac eu o plimbare! Îmi voi scoate plăcută de înmatriculare şi mă voi plimbă fără ea! Iar afurisiţii de la circulaţie... N-au decât să mă fugărească şi să mă prindă! Şi aşa îşi câştigă banii prea uşor în ţara asta. Azi de se vor întâlni cu mine, vor muncii pentru bani şi nu îi vor castiga!
Planul fiind făcut, mă pun să mă îmbrac, când îmi vine altă idee. Fără număr de înmatriculare voi fi strident pe şosea, mă vor agăţa imediat. Decid să montez un alt număr, unul vechi şi expirat.
Plec. Mă plimb câteva ore şi la întoarcere, obosit, flămând, după mai bine de de o sută de km parcurşi, îmi zic: ar fi culmea ca exact la întoarcere când mai am 20 de km până acasă, să mă prindă miliţia. Să mă înec, ca ţiganul la mal.- Vorba proverbului.   Ajung la marginea unei localităţi, unde mai mereu stă un filtru de poliţie,şi mă gândesc să stau şi să astept o maşină şi să mă 'lipesc' de ea şi astfel să trec de poliţie.
Stau câteva clipe când văd un turism, o Skoda. Cuplez în viteză şi accelerez. Treapta întâi, treapta a doua, treapta a treia, urc motorul în 5000 de rotaţii pe minut, am trecut de mult de limita de viteză legală...
Schimb în treapta a patra. Mă uit la numărul maşinii. CDR, înăuntru la volan o măicuţă! Accelerez în încercarea de a sta lipit de maşină şi îmi zic în gând indignat: Cu cât p*#/@ mea merge asta?!... Ori m-a confundat cu un Drac şi fuge de mine, ori se grăbeşte să îl dea jos de pe cruce pe Iisus! Mă uit la vitezometru, am 90 de km/h. Deja am ajuns în sat, lume la poartă la poveşti. Copii care se joacă în stradă sau pe marginea străzii, alţi copii se plimbă cu rolele şi bicicletele pe asfalt... Deja mă ia frica! Aş putea trăi cu un miliţian doi pe conştiinţă, dar nu şi cu un copil. Trag o înjurătură lungă măicuţei, şi închid acceleraţia. Reduc viteza motocicletei. Prefer să mă prindă poliţia şi să îmi facă dosar penal decât să-mi sară vre-un copil în faţă şi să nu îl pot evita. Până la urmă....am tranzitat satul fără incidente şi am ajuns acasă fără niciun incident, dar mi-a rămas întrebarea:  De ce o faţă bisericească înaltă, care ar trebui să fie un model şi un exemplu de cinste şi modestie şi de încă o sută de caracteristici care nu îmi vin acum în minte, poate conduce cu aşa viteză prin localitate?
Eu barem, sunt necredincios, nu mi-e frică de Domnul. Nu am pretenţii de la mine, dar stareţa aia?
Încălca legea. Şi o încălca tare. Până la urmă.... cred că nu-i nicio diferenţă între a conduce cu 40 de km pe ora,peste limita legală sau să conduci în stare de ebrietate.
Îmi mai rămâne o întrebare în minte. Ce naiba ar fi spus  Cristian Radu Tănase la ştirile de la ora 5, dacă făceam eu un accident şi dacă făcea blajina măicuţă un accident rutier. Sigur eu eram un vitezoman inconstient,un criminal! Iar ea o întâmplare nefericită şi părinţii copilului nişte oameni inconştienţi care şi-au lăsat copilul nesupravegheat în faţa porţii.   Şi pană la urmă...cine naiba ar opri o şefă de mânastire sa îi ceara socoteala?!... Cred că ăstora si celor din guvern si parlament nici nu ar trebui să li se dea permise de conducere, oricum nu îi întreabă nimeni nimic!  Ar trebui să li se dea niste adeverinte cu care au dreptul sa conducă orice,oricum,oricând si care să îi disculpe de orice vină.  Ai avut ghinionul să dea peste tine si să-ţi rupă ceva sau să te omoare...esti vinovat! Trebuia să fii atent şi să nu îi murdăreşti domnului bara sau capota maşinii cu sângele tău de nesimţit.

colţul de poezie: Hai

Hai sa ne suim în automobil
si sa plecam cât mai departe,
cât mai departe chiar si de departe.
Câte o raza piezisa de soare
va ricosa din când în când în parbriz
corectând drumul masinii
în timp ce noi ne vom privi unul pe altul
la nesfârsit.

Sau, mai bine, fii prozaica si dezamageste-ma
ca sa ma vindec de elanul nefiresc.
Mi-e teama de ceea ce se petrece în sufletul meu,
seamana cu pierderea cunostintei
când te lovesti cu tâmpla
de marmura.
Si totusi, totusi, nu ma dezamagi!
mai bine, hai sa-ti rasfiri parul pe perna,
sa închizi ochii
si sa tii gura întredeschisa
ca sa ma droghez
cu respiratia ta.

Hai sa murim împreuna.
O sârma de cupru subtire
sa o-nfasuram întâi pe inelarul meu
apoi pe inelarul tau
iar capatul liber sa-l legam la o priza.
... Întâi pe inelarul meu
si abia apoi pe al tau
pentru ca electricitatea sa ajunga la tine
îmblânzita.

                                                                   fragment de poezie, de Alex Stefanescu

ce inseamna dac?

Acum câteva zile,băiatul meu în vârstă de 6 ani,îmi vede în sertarul cu efecte moto,plăcuţa de înmatriculare. Şi îmi spune: tata, eu ştiu ce număr ai tu la motocicletă. Puştiul e vorbitor veritabil de Limbă Română. Are un talent nativ şi cred că e şi meritul Doamnei Educatoare,pentru că vorbeşte corect şi mereu o corectează pe sora lui cu 8 ani mai mare. 'Aceea' nu 'aia' , 'ambulanţă' şi nu 'salvare', 'miliţie' şi nu 'poliţie', 'voiam' şi nu 'vroiam' şi lista e lungă. În fine!... Când am auzit că susţine că-mi ştie numărul deşi nu merge la şcoală, m-am prefăcut interesat şi l-am întrebat,ce număr am.
'Dac' îmi răspunde el tare şi până să apuc să zic ceva, îl pronunţă pe litere şi apoi încă odată legat: dac. Surprins, îl laud şi apoi îl întreb dacă ştie ce înseamnă 'dac'. Fiind vorbitor de Limba Română,pustiul, deja mă aşteptam să înceapă cu toate triburile de daci,traci,geţi şi alte neamuri... Dar puştiul mă priveşte cu o privire...jumătate dezamăgire că nu ştiu şi îl întreb, şi jumătate cu mândrie sau nu ştiu ce era.... Şi îmi spune: desigur că ştiu! Dac înseamnă: raţă.
Şi tocmai voiam să te întreb , de ce ai pus numărul: raţă?!...
-Ce?!...îl întreb eu,mirat. Ce raţă măi?! Şi exact când îmi văd fata că pufneşte în râs, îmi pică fisa! Tipul ştie ce înseamnă 'dac' în engleză,dar nu ştie ce înseamnă în română. Am râs tare şi eu şi sora lui,spre nedumerirea pustiului care era convins că ştie. I-am explicat treaba cu strămoşii noştri, i-am arătat traconul-steagul Dacic,i-am zis că suntem daci,l-am avertizat că la şcoală o să înveţe prostii cum că am fi urmaşii Romei şi i-am promis să  îl duc să vadă un templu dacic sau mai vechi în pădure la Niculiţel.

despre Ion Minulescu

Când am văzut în vara aceasta că s-a dat la examenul de capacitate la Limba Română, Minulescu, m-am bucurat. Mi-am zis că uite,în sfârşit au renuntat la Eminescu. Pe urmă...mi-am amintit că prima dată când am citit o poezie de Ion Minulescu,eram plin clasa a şasea sau a şaptea. Eram la bunica acasă şi prin dulapul bunicii de 50 de ani lucrătoare la CAP şi semianalfabeta existau şi vre-o 20 de cărţi. Câteva cărţi de Jules Verne,câteva de poezii şi câteva cărţi ştiinţifice...ceva cu spectrul luminii, cu materie şi plasmă,în fine!... Poate vă întrebaţi ce căutau cărţi în casa unui ţăran?! Ştiu răspunsul pentru că am întrebat-o. Tot răsfoind
cărţile şi văzând multe dintre ele imposibil de citit, am întrebat-o de ce le-a cumpărat. Şi mi-a răspuns bunica. Ori de câte ori ne cumpăra o jucărie sau o carte de Jules Verne,vânzătoarea o obliga să cumpere încă o carte. Orice carte sau orice jucărie bună,venea la pachet cu o carte sau două proaste. O carte cu poezii de Minulescu la magazinul din comună era o carte 'proastă' greu de vândut.
 Am răsfoit cartea încercând să o citesc în fiecare vacanţă.poeziile îmi erau de neînţeles. Totuşi în fiecare an îi venea rândul să o răsfoiesc şi să privesc schiţele desenate printre poezii.volumul bunicii avea şi nişte schite desenate în creion. Poeziile....nu erau proaste. (Citisem destul până în clasa a opta. Citisem cred jumătate de biblioteca din secţia pentru copii. Pe atunci bibliotecarele...erau văzute altfel,erau ca nişte dascăli,mă certau,mă urecheau, mă ascultau să vadă dacă am citit cărţile împrumutate. Veneam prea repede cu ele înapoi şi le deranjam,acum îmi dau seama,că le deranjam din croşetat). Deci cum scriam,poeziile nu erau proaste. Doar că erau,altfel,iesite din tipar,aveau altă rimă, sau nu aveau. Oricum îmi rămâneau de neînţeles. Până când într-o vară pe la 17 -18 ani,când cunoscusem o fată... poeziile lui au devenit de înţeles. De atunci a rămas poetul meu preferat!  Şi darul meu preferat! Când îmi trebuie un cadou,cumpăr o carte cu poezii de Minulescu. Fratele meu,sora mea,prietenii,cu toţii au acasă câte o carte primită de la mine. În fine!... După ce mi-am amintit de experienţa mea cu Minulescu, am realizat că mă bucur prosteşte şi că o astfel de poezie la un examen de clasa a opta şi mai ales pentru ziua de azi când copiii nu au citit nici Amintirele lui Ion Creangă,e un subiect al naibii de greu şi peste nivelul lor.
Şi mă întreb dacă eu cu şapte clase ale mele mi-am dat seama de asta,cum naiba toţi academicienii aia care au făcut subiectele nu si-au dat seama?!...
Şi...
Cred că era bună metoda aia de pe vremea comunistilor,cumpărai o jucărie,erai obligat să cumperi şi o carte,două. Poate ar trebui introdusă din nou. Când cumperi un telefon sau o tableta sau un joc  să ţi se bage pe gât şi o carte.
Şi poate într-o zi când e pană de curent sau e calculatorul stricat,un copil din plictiseală să răsfoiască o carte şi să descopere magia din ea.

Spune-mi

Priveste-ma-n ochi pana uit sa respir
Si minte-ma cu nerusinare.
Priveste-ma flamanda cu foame
Cum priveste un leu o bucata de carne.
Vezi?...
Nu iti cer mult.
Spune-mi ce vreau sa aud,
Doar atat.
Viata-i o nesfarsita minciuna si resemnare
Ce mai conteaza daca minti si tu
Sufletul meu e la tine si in schimb trebuie sa faci ce iti cer.
Si uite,
Fiindca nu am nevoie  de dragoste multa,
Nu-ti cer  sa fii sincera.
...
Priveste-ma-n ochi, sunt poarta sufletului.
Asa ca, intra si aseaza-te,ai locul tau.
Nu-ti trebuie cheie sau programare.
Nu trebuie sa suni sau sa bati
Poarta nu are nici macar clanta.
Trebuie doar sa privesti,sa intri si sa stai muta.
...
Si totusi vad ca nu vii.
Poate ca-ti cer dragoste multa.

Nu ştii nimic

Stii ce vreau! Nu vreau nimic.

Cred ca oamenii sunt nemuritori, 

Cum nemuritoare le sunt asteptarile.

Si totusi, acesti nemuritori oameni mor .

Atunci cand se plictisesc sau cand vor.

... Atunci cand incep sa urasca viata

Sau cand viata incepe sa-i plictiseasca.

Cu nemuritoarele ei asteptari.

Si cand ei incep s-o urasca...

Stii ce vreau?

Vreau sa rad.

Vreau sa am pe fata un ranjet si sa fiu fericit...

... ca cineva care tocmai a castigat un milion de euro ... 

Sa zambesc.

Dar fara sa fi castigat milionul.

Tie... ce sa-ti cer?...
                                                                         
                                                                   mine

Tratament naturist

Deci...
Alegi cel mai mare pahar cu picior din casă, şi îl umpli jumătate cu rachiu si jumătate cu vin,ambele musai naturale şi îl bei.Se repetă operaţia pană când, privind televizorul,dintr-un dreptunghi,vezi un romb,sau... nu mai înţelegi nimic din ce vezi...asta înseamnă că eşti beat"magnet".
Te îneci in alcool?!...
Bei de supărare?..
De plăcere?..
   Poate fi orice din toate astea.
 Sau poţi fi răcit şi urmezi un tratament,ştiut de la bunici.Sau bei de dor.
sau .7Bei  pahare si faci dragoste cu nevasta pana ii umpli buricul cu sudoare, si boala (oricare ar fi) iti trece

despre Torpilă - pagini vechi din jurnal

21 Iulie 2011

Se împlinesc 40de zile de când ai plecat. Ştiu sigur că ai plecat. Eu te-am urcat în salvare. Eu te-am dojenit,să nu tipi că te doare. Ţi-am spus că eşti băiat si nu femeie care naşte. Pe urmă eu am fost cel care i-a anunţat pe toţi prietenii, de sfârşitul tău. Ştiam. Eram sigur că ai plecat.... Si totuşi acum te simt plecat în europa. Aştept să mă suni. E ciudat cum mi se pare moartea acum. Acum am realizat că moartea  nu aduce acelaşi tip de durere. Mai ales când apare pe neaşteptate,în două ore.Când apare moartea,intri într-un vid din care nu poţi să ieşi.O durere  te înconjoară.   Te înconjoară şi te şi pătrunde. O senzaţie stranie te cuprinde şi realizezi brusc că tot ce ai şi ce ai făcut, le ai şi le-ai făcut degeaba. Cel mai mult dor lucrurile care nu au fost spuse si facute...Aveam atatea sa-ti spun... Nu stiu ce  sa fac cu numarul tau de telefon si cu adresa ta de mess, e tare ciudat sa le vad mereu. De ce nu suni?... Când doctorita mi-a spus că nu ai şanse,nu am crezut. Era imposibil de crezut ce-mi spunea tipa. Mă uitam în ochii ei si-mi spuneam că nu am ce să caut acolo.Imi spuneam ca e o farsa de a ta,o gluma sau un vis. Imi spuneam ca trebuie să fiu acasă cu soţiile si copiii noştri. Si mai ales cu tine.Să bem vin si să vorbim de motociclete. Nu ştiu ce voi face la iarnă..ce vom face de crăciun. Sau de revelion? Cine o să  îmi mai arunce pe ascuns petarde in grătar?Cine o să mai vină îmbrăcat in Moş Crăciun la copiii mei?...imitai aşa de bine tremuratul mâinilor şi picioarelor încât câteodată ma întrebam şi eu dacă nu eşti chiar moşul. Sunt mulţi de 'cine','ce', 'dacă' care au rămas in urma ta.In afară  de avut grijă de familii şi copii mai aveam multe prostii de făcut...trebuia să batem câţiva bărbaţi. Şi pe peşti de la hotel care aproape ne.au tăiat ultima dată. Şi motocicletele care trebuiau reparate...Îmi pare rău că nu te-am întrebat atunci jos lângă motor sau in salvare ce s-a întâmplat şi de ce ai căzut.Dar te controlasem şi negăsindu-ţi nici un membru rupt,am crezut că nu ai nimic grav.  Poate că ai pierdut aderenţa... Poate te.a stânjenit cineva cu vre.o maşină...Nu ştiu ce s.a întâmplat! Dar dacă a fost ceva, se va afla. Adevărul se află mereu! Mergi cu bine prietene! In pace! Dar nu te odihni! Sunt şi pe acolo motociclete şi  străzi şi locuri ptr motociclete şi mai ales femei care nu au fost cuminţi! Salută-i pe băieţi din partea mea. Ne vedem mai târziu! 01 Septembrie 2011 Am coborat in pivnita si am desfacut o sticla de vin vechi. din gramada de sticle pe care o priveai si imi spuneai mereu sa dam iama prin ele... si eu de zgarcit tot amanam...  beau singur acum ,dar cine dracu sa stie ca o sa mori asa curand!o sa ma fac magnet in seara asta. simt. nu esti tu motivul, nici nu am apucat sa iti spun, dar cand beau,imi amintesc de tine. cred ca in iad e veselie mare de cand ai sosit acolo... sperie-i naibi pe toti, sa nu mai ia si alti motociclisti sau soferite, dar nici sa ii lase in rai. e prea liniste ,cica, acolo... sa venim mai tarziu doar... sunt sigur ca e bucurie mare de cand ai ajuns acolo... 30 Octombrie 2011 toata gradina plina de musafiri si casa. fum de gratar ,carafe cu vin,450de wati de muzica si soarele si ziua ca de vara nu au putut sa mi te scoata din minte... ai lipsit!   -unde sa ma ascund de ganduri?...si muzica asta a lui Kurt Kobain ce parca te indeamna la suicid !...

Alt paradox

Ai citit vreodata Vechiul Testament?Începe asa,cu Geneza.
Acum citeşte atent urmatoarele rânduri, nu te osteni să cauţi şi să compari cu Biblia ta de acasă, crede-mă că în toate scrie la fel.  Îţi dau si explicatia,la sfârşitul Noului Testament,în Apocalipsă,este un blestem pentru cei care ar scoate sau ar adăuga sau ar modifica ceva din carte.
Acum citeste.

1.	La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul.
2.	Şi pământul era netocmit şi gol. Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor.
3.	Şi a zis Dumnezeu: "Să fie lumină!" Şi a fost lumină.
4.	Şi a văzut Dumnezeu că este bună lumina, şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric.
5.	Lumina a numit-o Dumnezeu ziuă, iar întunericul l-a numit noapte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua întâi.
6.	Şi a zis Dumnezeu: "Să fie o tărie prin mijlocul apelor şi să despartă ape de ape!" Şi a fost aşa.
7.	A făcut Dumnezeu tăria şi a despărţit Dumnezeu apele cele de sub tărie de apele cele de deasupra tăriei.
8.	Tăria a numit-o Dumnezeu cer. Şi a văzut Dumnezeu că este bine. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a doua.
9.	Şi a zis Dumnezeu: "Să se adune apele cele de sub cer la un loc şi să se arate uscatul!" Şi a fost aşa. şi s-au adunat apele cele de sub cer la locurile lor şi s-a arătat uscatul.
10.	Uscatul l-a numit Dumnezeu pământ, iar adunarea apelor a numit-o mări. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
11.	Apoi a zis Dumnezeu: "Să dea pământul din sine verdeaţă: iarbă, cu sămânţă într-însa, după felul şi asemănarea ei, şi pomi roditori, care să dea rod cu sămânţă în sine, după fel, pe pământ!" Şi a fost aşa.
12.	Pământul a dat din sine verdeaţă: iarbă, care face sămânţă, după felul şi după asemănarea ei, şi pomi roditori, cu sămânţă, după fel, pe pământ. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
13.	Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a treia.
14.	Şi a zis Dumnezeu: "Să fie luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte şi să fie semne ca să deosebească anotimpurile, zilele şi anii,
15.	Şi să slujească drept luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pământul. Şi a fost aşa.
16.	A făcut Dumnezeu cei doi luminători mari: luminătorul cel mai mare pentru cârmuirea zilei şi luminătorul cel mai mic pentru cârmuirea nopţii, şi stelele.
17.	Şi le-a pus Dumnezeu pe tăria cerului, ca să lumineze pământul,
18.	Să cârmuiască ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
19.	Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a patra. Ai citit atent?  Acum, de la punctul 3 cand a făcut lumină si până la punctul 16,când a făcut cei doi luminători...de unde a fost lumină 3 sau 4 zile că mi-e şi greu să le socotesc!aşa încurcat scrie!...ei uite ăsta paradox!!!

Despre paradoxuri pe strada

Văd zilnic situaţii paradoxale.
De exemplu, să vezi un tip şmecher şi plin de el,cum vine la staţia de carburanţi şi îşi alimentează bolidul de 300 de cai putere cu GPL. E tare! Ai bani de o maşină de  peste 40 000 de euro şi nu ai bani de benzină de îi faci conversie pe gaz?...vezi asta daca eşti curios in staţia Lukoil.
Sau să vezi două cucoane cu Porsche Cayanne, o maşină de cca 50 000 euro la mâna a doua, că fac cumpărături la Telena, sau la magazine care vând haine vechi la kilogram. Sau să vezi un şofer care opreşte jeepul la   fiecare groapă sau denivelare din asfalt. Păi nu pentru gropi şi drumuri grele e făcut jeepul ăsta?! Sau să vezi tot o astfel de maşină scumpă cât un apartament,că i se montează pneuri  la mâna a doua, la un magazin de anvelope SH.
Pe urmă...sunt părinţii care vin să-şi ia copiii de la şcoală cu maşina deşi stau la 600 de metri distanţă. Şi deşi au maşini cu 8 airbaguri şi cortine laterale, şi centuri speciale şi sistem iso-fix pe bancheta din spate, îşi urcă odrasele de 7-8 ani pe scaunul din faţă. Să dezactiveze airbagul frontal sau să-i pună centura de siguranţă?... Nuu! Nu e modă! Plus că nu se aşteaptă copilul în parcarea şcolii. Deşi goală,parcarea e pentru fraieri. Se aşteaptă în stradă cu maşina oprită la un metru de bordură.Barem dacă încurcă circulaţia, să o facă foarte bine...vezi asta la şcoala 10,fosta şcoală 10.
Un alt paradox e să renunţi la o maşină pentru că consumă prea mult combustibil. Şi să faci rate mari la o maşină care consumă puţin.... Iar pe urmă din cauza ratei să nu-ti mai permiţi să cumperi puţina benzină necesară noii maşini.

Despre şoferi si noroc

 Majoritatea dintre noi posedă permis de conducere a autovehiculelor. Şi asta ne face şoferi. Unii sunt şoferi de ocazie, alţii de weekend, alţii şofeaza zilnic,alţii conduc doar la întoarcerea de la o petrecere când partenerul e băut. În fine! Indiferent cât de puţin sau de mult conducem, cu toţii avem o părere proprie foarte bună despre abilităţile şi calitătile noastre de şofer. Toate sondajele din toată lumea arată că fiecare şofer se crede mai bun decât media. Ceea ce e imposibil. Chestia am verificat-o şi eu. Am vorbit cu toţi cunoscuţii mei şi toţi se cred foarte buni şoferi. Sau măcar mai buni decât un şofer mediu. Bine,fiecare argumentează în felul lui. Am un cumnat ' şofer capcană' care a luat permisul din a Ţ încercare,care argumentează că în 15ani nu a avut niciun accident..(nu i-am mai amintit când mi-a fărâmat Dacia,dar e posibil să aibă dreptate. Omul se referă la masinile lui şi la ultimi 15 ani,iar eu cred că i-am împrumutat Dacia cu mai mult de 15 ani în urmă.Ha,ha!) 
Alţii argumentează prin faptul că au luat permisul din prima cu maximul de punctaj. Alţii că au condus zeci de mii  de km.. Aceeaşi părere exagerat de bună o aveam şi şi eu despre mine,până am aflat de sondajele astea şi am început să fiu atent şi să îmi pun întrebări. Dacă nu-s aşa de bun pe cât mă cred? Da,oi şti să merg tare! Sau să virez cu frâna de mână. Oi mai şti bine şi alte manevre de raliu. Dar asta face din mine un şofer mai bun? Am avut câteva accidente mărunte şi câteva grave. Unele au fost provocate de mine,altele nu. Dar oare dacă eram un şofer atât de bun cum mă credeam atunci,nu aş fi putut să îl feresc,nu aş fi putut să degajez şi să evit acrosajul, aşa cum m-au ferit şi pe mine alţii,în alte situaţii? Din experienţa mea cred că palmaresul acesta de 'n-am niciun accident provocat de mine' nu dovedeşte nimic. Poate eşti norocos şi atât.Poate până acum ai dat doar peste şoferi buni şi atenţi,care te-au ferit,când erai sa produci un acident şi nu ai intâlnit unul ca tine. Sau poate conduci atât de prost încât ceilalţi te simt şi îţi anticipează manevrele şi stau atenţi în preajma ta, ferindu-te. 

Despre traficul auto

Cât timp petreci în trafic,blocat în maşină,pe zi?Eu petrec o ora zilnic.E cam mult.O oră pe zi cinci pe săptămână,douăzeci pe luna...si tot aşa...Totuşi sunt norocos,dacă locuiam într-o capitală aş fi stat în trafic 3-4 ore pe zi.În fine!Problema nu e traficul,sau blocajul ci eu,noi oamenii,participanţii la trafic.Mă sperie câteodată cum ne transformă şofatul.Inclusiv eu mă transform.Stau în masina,relaxat,cu centura pusă,în spatele meu îmi stă puştiul,(cel mai sigur loc dintr-o maşină,e locul din spatele şoferului),în dreapta lui stă ursuletul lui şi el cu centura pusă.Stăm de vorbă privindu-ne în oglindă,spătarul scaunului e lăsat pe spate, la player cânta lara fabian,nu paraziţii sau alţi paraziţi.Privesc un bătrân care abia merge pe trotuar,se deplasează totuşi înainte,eu stau. Masinile de pe banda alăturată merg,maşina care era în drept cu mine,nu se mai vede,bătrânul e şi el departe, a trecut probabil de intersecţie.Eu stau.Ai observat că întotdeauna masinile de pe banda alăturată circulă mai repede?E o iluzie optică,cred.Pentru că imediat ce treci pe ea,înintarea se opreşte şi trezeşti bocat,din lac în puţ.În trafic sunt politicos,fac loc altor maşini, le cedez trecerea,deşi am prioritate.Nu claxonez niciodată. Respect pietonii,nu îi văd ca pe nişte fraieri ci ca pe nişte oameni care tocmai şi-au parcat maşina după colţ. Dar doamne fereşte să îmi facă o maşină flashuri şi să mă claxoneze lung. Gata! S-a terminat cu tatăl de familie! Deja mă ia tremuratul. Dacă individul mă mai şi priveşte şi mă înjură în timp ce mă depăşeşte prin lateral şi apuc să citesc pe buzele lui ,mama sau vre-un organ sexual,am luat foc! Iese celălat eu din mine. Îmi îndrept spătarul scaunului cu trei scaturi să mă apropii de volan şi de comenzi,îmi schimb priza mâinilor pe volan, opresc muzica, trec în treapta a doua de viteză,motorul urcă în 4000 de rotaţii urlând,maşina ţâşneşte,gravitaţia mă apasă în scaun,băiatul chiuie în spate,îi place raliul. Şi începe urmărirea,stau lipit de el. Tipul care cu 15 secunde înainte era zmeu şi mă înjura,observă că îl urmăresc.Avem contact vizual prin oglinda lui retrovizoare,aşa că începe să accelereze şi să facă slalom printre benzi şi maşini,accelerează dar merge cu o treaptă de viteză prea mare,văd asta după fumul care îi iese pe eşapament,eu stau lipit de el. Motorul ţipă,nu îl las mai jos de 3500 de rotaţii,nu îl las să iasă din cuplu nicio o zecime de secundă.Pentru asta nu ridic piciorul deloc de pe acceleraţie,la frânare,frânez cu stângul. Ca să te ţii lipit de o maşină de peste 150 de cai putere,trebuie să îţi asumi riscul să-ţi spargi motorul şi mie în clipa asta,nu-mi pasă de motor. Vreau doar să îi sparg botul ăluia. În plus...nu am mai spart motorul maşinii de cca 16 luni,când la o astfel de întrecere mi-a  ieşit o jumătate de bielă prin motor şi a zburat pe şosea,transformând motorul în 110 kg de fier vechi.Tipul continuă să fugă, dar fraierul se uită mai mult la mine prin oglindă decât pe unde fuge şi asta îl încetineşte,eu tot lipit de el, în turaţia în care merg consum un litru de benzină  pe km,dar nu e cazul de economie. Trebuie să stau lipit de el până prinde un semafor pe roşu.Am trecut de locul unde mergem,acum merg dupa el până îl prind sau până rămân fară benzină.  Până acum a prins unul verde şi la al doilea a virat la dreapta. Dar de aici e pierdut. A virat pe str.Babadag. Până în capătul ei sunt 3 semafoare,şi el nu are cum să fie aşa norocos. Nu a fost niciunul atât de norocos. Şi gata! Roşu. 55 de secunde de stop. Desfac centura cobor repede. Trebuie să jung la el înainte să blocheze uşile. Deschid brusc portiera şi îl întreb ce are, dacă si-a cumpărat stradă şi dacă îi este cald cu dinţii în gură. Dacă are copii sau femei în maşină îl bat prieteneşte pe umăr. Dacă e singur şi e rău, îl ţin de vorbă până arată cronometrul 10 secunde rămase de stop, îi trag o bucată în gură şi încă una pe unde nimeresc,în ceafă,în umăr sau în scaun sau în tetieră,de cele mai multe ori nimeresc în tetieră. Îi trântesc portiera,mă urc în maşină şi plec savurând adrenalina.Peste 3 minute...pornesc muzica, îmi las spătarul 3 scaturi pe spate,dau drumul la muzica şi ma intorc spre locul unde mă duceam inainte să mă streseze un zmeu de şosea.

Sfat pentru barbati

Daca vrei sa iesi cu cineva care sa stie sa se poarte cu un barbat,care sa stie sa te faca sa te simti unic si special....
Iesi cu un tip gay,nu cu o femeie.

Despre carduri

A început să mă enerveze utilizarea cardului bancar la plăti. Acum un deceniu şi ceva,când au fost introduse şi la mine în "sat",îmi plăcea să îl foloseasc. Eram mai tânăr şi  mi-a părut bine că am scăpat de purtatul bancnotelor de plastic prin buzunare. Are plasticul asta o dexteritate de a  aluneca în sus în buzunarele pantalonilor,că mereu pierdeam bani. Bine, am şi eu vina mea,pentru că nu suport portofelul. "Poşetă" nu port şi uite aşa eram nevoit să umblu cu buzunarele pline. Chei, brichetă,bani,prezervative, cutit sau briceag,şi alte unelte de supravieţuire...

Între timp am mai crescut, am renuntat la brichetă şi la restul mărunţişurilor,am mai evoluat sau doar am mai simplificat lucrurile.briceagul l-am inlocuit cu un cutit sau lamă multifuncţională,care e cât un card şi pe care la o percheziţie sumară nu mi l-ar găsi niciun miliţian,iar banii i-am inlocuit cu cardul.
A fost bine o vreme, ajungeai la casa de marcat îi dădeai cardul casierei,îl trecea repede prin fanta unui aparat şi gata. Totul dura foarte puţin. Şi la retragerea din ATM operatiunea dura foarte puţin. Era o evoluţie. O treabă bună.... Pe urmă au aplicat legea lui Murphy, aia cu orice lucru simplu şi bun primeşte îmbunătăţiri complicate,care în final,strică acel lucru sau inovaţie. Aşa că au introdus alte scanere şi alte prostii. Ajungi la caserie, dai cardul, îl bagă în acel aparat, astepti câteva secunde, (cam cât ti-ar lua să cotrobăi prin buzunare după portofel sau bani), pe urmă îţi tastezi codul pin, (asta durează exact cât i-ar fi luat casierei să îţi ia banii şi eventual să îţi dea restul)
pe urmă, astepti să se facă tranzacţia, astepti chitanţa,semnezi chitanţa, astepti bonul de casa.(deja erai cu sacoşa în maşină,dacă ai fi plătit cu bani gheaţă). Operatiunea asta care se voia simplă,durează dublu,dacă nu ai norocul să tastezi ceva greşit sau să dea sistemul o eroare ceva.
Chestia devine cu adevărat interesantă,când mai ai în faţa ta cinci persoane care plătesc cu cardul.Pe urmă este ATM-ul, de când au pus cip în card,se mişcă al naibii de încet,îţi creşte barba până procesează operaţiunile,plus că îţi cere parola pentru fiecare operaţiune. Bagi cardul,se gândeşte 15 secunde ,poate mai mult, plăteşti ce ai de plătit, apoi selectezi să retragi nişte bani...iar îţi cere parola ...si tot aşa. Totul e făcut în beneficiul consumatorului,adică al meu. Mă protejaza de un eventual furt. Dar ce plm să-mi fure?!... Am soldul mai mic decât suma cifrelor din parolă... Între timp,imi fură ei timpul liber,pe care îl pierd când le utilizez serviciile pe care tot eu le plătesc. Evrei!
Acum au inventat şi cardul de fidelitate. Orice magazin,butic sau drogherie îţi oferă un card de fidelitate.
Şi uite aşa te pricopseşti cu portmoneul burduşit. Merg să iau nişte medicamente...
Aveţi card de fidelitate?
Merg să iau nişte benzină....
Aveţi card de fidelitate?...
Asta vară m-am lăsat păcălit cu un card la o benzinărie,pe motiv că mi se adună bani pe el.
După o vară  întreagă  şi o toamnă la fel de întreaga întreb o gagică de la casa în timp ce aşteptam să se efectueze plata cu cardul,câti bani am adunat pe card. Aveam vre-o 12 lei şi ceva...
M-a pufnit râsul! Nici nu ştiu ce aşteptam,dar m-am simţit păcălit. Până la urmă, cred că asta au urmărit şi cei care au inventat fidelitatea asta. Făcând un calcul în minte, am constatat că am cheltuit mai mult de 12 lei pe benzină doar ca să mă abat din drum şi să cumpăr de la ei. Am râs şi i-am făcut cadou casierei cardul.