Despre parinti si copii

M-am întâlnit recent cu nişte colegi de şcoală într-o tentativă de revedere. Printre alte discuţii,am ajuns la copii. M-a surprins faptul că toţi se mândreau cu copiii. Cea mai mare realizare a lor erau copiii... Nu înţeleg asta, sau nu vreau să înţeleg,nu ştiu.

 Am şi eu copii,dar nu mi se pare o mare realizare. Da sunt sănătosi, or fi şi frumoşi-chiar nu poţi să-ţi vezi odraslele urâte! Dar nu mi se pare o realizare. Nu am făcut nimic greu.  Urmezi o cale fireasca şi naturală. Nu ştii ce faci, totul e o întâmplare, nu alegi ce sex, ce gene, ce calităţi şi aptitudini să aibă viitorul copil,nimic. Nici măcar nu poţi alege să fie sănătos. E o nimereală. Natura îşi face ritualul ei.   Intr-o zi,la o varsta...devii parinte.
Nu faci nici un curs, nu te învaţă nimeni să fii părinte. Faci totul din mers, te adaptezi,încerci să fii un părinte bun. O faci cum poţi tu mai bine, nimeni nu vrea să fie un părinte rău. Fiecare o face cum se pricepe. Unul mai bine altul mai rău. Mie îmi pare totuşi că faci mai mult rău cu binele decât invers. Începi să îi faci toate poftele copilului, aşa..."'că eu dacă nu am avut,copilul meu o să aibă"'. Pe urmă îi cumperi jucăriile pe care ţi le-ai fi dorit tu când erai copil. Pe urmă îl duci să facă sportul pe care tu ai fi vrut să îl faci,il trimiti in tabara in care ti-ai dorit tu şi tot aşa. Mai sunt adulţi care se trezesc părinti şi divorteaza sau alţii care îi duc părinţilor, care acum fiind bunici văd altfel lucrurile, având deja experienta greselilor făcute cu copiii lor.
Deci, nu facem nimic deosebit, urmam calea naturii şi totuşi majoritatea din noi îşi văd copiii cea mai mare realizare a vieţii. Chiar aşa viaţa ai? Nu ai realizat nimic altceva? Nu ai inventat nimic,nu ai construit o casa, sau o maşină, nu ai publicat o carte sau naiba ştie ce altceva!! Te lauzi cu un copil pe care mai mult l-au crescut părinţii sau socri.Sau a crescut singur cu telivizorul...
Nu îi mai învăţăm nimic pe copii azi,nu pot invata din greşeli cum am învăţat noi. Nu pot baga cuie în priza, pentru că avem capace şi protecţii, nu pot aprinde o brichetă pentru că are protectie pentru copii,nu poti sa deschizi un flacon de medicamente pentru ca si acela are protectie si ca adult te poticnesti in toate protectiile astea si apelezi la copiii tai sa te ajute,pentru ca ei stiu cum sa desfaca toate sigurantele astea stupide.

Eu asa vad problema asta cu copii  si incerc sa nu le impun nimic din ce imi place mie sau mi-ar fi placut in copilarie,incerc sa ii las sa-si traiasca copilaria lor nu a mea.

Acum cativa ani,cand fata mea era mica si m-a intrebat ce o sa se faca cand o sa fie mare,am deschis gura sa-i spun o meserie banoasa dar mi-am dat seama ca ar fi dorinta mea si ca nu ar trebui sa o influentez,  i-am raspuns: O sa te faci ce vrei tu sa fii.