Translate

miercuri, 26 septembrie 2012

Despre minciuna



Ma uitam cu un coleg pe un site de intalniri matrimoniale. Muuuuulte femei. Multe dintre ele, casatorite, trec la descriere ca urasc minciuna.
Asta e culmea minciunii!
Cum naiba sa nu minta in situatia asta o femeie casatorita?
Ce ti-e si cu femeile astea!
Ele, care au inventat minciuna, care nu au ascultat niciodata, care si-au mintit barbatii, acum urasc mincina! Barbatii, plecau la razboi sa apere tara de cotropitori iar ele, din urma, ii gazduiau pe cotropitori in pat, ii hraneau, ii ingrijau...
Adam a fost mintit de Eva, stiti povestea cu marul. Cronos,(parca Cronos era tatal lui Zeus) pana si el a fost mintit de Rhea, nevasta-sa, cand  in locul copilului Zeus i-a dat sa inghita un bolovan invelit in scutece.
... dar cati imparati oare au avut mostenitori la batranete? unii la varste imposibile pentru procreere...
Asta cu aparutul mostenitorilor e cel mai tare subiect al celor mai mari minciuni ale femeii.
     Sunt femei care au ramas insarcinate doar privind niste izmene intise la uscat.
     Altele au ramas insarcinate dupa ce s-au imbaiat in apa in care spalasera lenjerie barbateasca. 
... si tot asa.
Dar, de departe, cea mai tare minciuna e a unei celebre femei, Maria, care i-a spus sotului ca  e fecioara numai ca a ramas insarcinata cu un duh. Minciuna a prins asa bine, ca pe langa sot au crezut: vecinii, vecinii vecinilor, vecinii tarilor invecinate... si...  multa alta lume... unii mai cred si azi, dupa doua mii de ani! Or fi ramas corijenti la Anatomia de clasa a 7-a.
In concluzie, femeile mint. Ne mint.
Spun  minciuni si se folosesc de minciuna in special cand vine vorba de sex.
... totusi, ele urasc minciunile... si totusi le iubim asa mincinoase.

Un comentariu: