Întrebări

Ce e logic în viaţa?   Cum omori timpul?   Care e numărul de telefon al lui D-zeu sau id-ul de mess?   Ce copii să iubeşti mai mult: pe cei din prima sau din a doua căsătorie?   Chiar e nevoie de blestemata asta de poezie? De ce dezbraci o femeie dar niciodată nu o îmbraci? De ce încerci să îi schimbi pe cei ce îi iubeşti? De ce cumperi cărţi şi le uiţi pe raft fără să le citeşti? Poţi iubi două femei? De ce poţi fi minţit cu o privire?De ce iţi spargi banii  mai uşor pe prostii decât pe lucruri utile? Ţi-ai făcut testul HIV? De ce cuvinte ca: iubire,frumos sau liber înseamnă pentru fiecare om altceva? De ce citeşti toate prostiile astea? Nu ai altceva de făcut?    De ce te iubesc?!....

Dorinţă

Te iubesc!

Dupa acest cuvant,tanjesc. 

Si daca mi l-ai spune,poate nici nu te-as crede. 

Si desi imi spui zilnic ca ma iubesti,

Cand ma dai dracului si prin purtarea si gesturile tale.

Am nevoie sa aud ceva ce imi spui zilnic,dar un pic,altfel...

Ciudat nu?...

Sa-ti doresti sa auzi ceva ce n-ai crede.

o mie de lei

Cum as putea sa numesc aceasta ...scrisoare, sau notita,sau ciorna?.. Marturii? Minciuni? Prostii? Marturii mincinoase?... Nu. Am sa le spun Minciuni adevarate...             despre paralelismul intersectat dintre noi. Despre Diavolul din noi si Dumnezeul dintre noi. Sau invers. Despre daruire si nepasare... -Am să strâng cei o mie de lei! Şi-am să vin sa ţi-i azvârl pe tejghea. Şi atunci,fiind plătită cu preţul, de tine cerut. O sa faci ce iti cer. O sa misti din sprancene,o sa gemi. Si poate-o sa-ti trag si vreo doua palme. Tu o sa gandesti:  - Daca m-ar vedea sau afla mama,m-ar renega. Eu o sa gandesc: -Daca tot sunt aici,macar sa ma distrez cu banii astia. ...Pe urma, o sa ma culc cu tine goala. Si pe urma,mahnirea, se va culca cu noi. Si eu care nu am ucis nici o  vietate mai mare O sa vreau sa te ucid. Pentru ca zilele tale care-s si ale mele Pe care le-ai furat de acasa-s sfarsite.  Si pentru ca altele nu poti sa mai furi. ... Ai vazut delfinii din delfinariu? Par fericiti. Par! Sa nu cumva sa crezi ca sunt! ... Fiindca  lipsesti,si nu am cu ce sa-mi umplu timpul si cele 50 de ore de lucru saptamanal... ma joc cu literatura. Sau pe romaneste, ma indeletnicesc cu batutul campilor.

vis

Te-am visat Ană!
Parcă era vară,era soare
Şi tu îmi veneai în întâmpinare
Cu o sacoşă de portocale.
Şi-n spate parcă aveai altă maşină
Dar de aceeaşi culoare.
Când ne-am apropiat
O prăpastie-ntre noi s-a căscat
Şi ne-am trezit despărţiţi de o apă
Pe malurile acelui lac.
Şi privindu-ne,am început să îl ocolim în alergare
Şi deşi pe malul acelui lac
Nu-i niciun copac.
Ne-am întâlnit în pădurea...
Ştii tu-din celălat sat.
Pădurea mirosea a iarbă,
Tu miroseai a flori şi
Ochii îţi erau mai verzi,decât verdele lor.
Ne-am culcat în frunze şi iarbă
Şi ne-am iubitŞi ne-am sărutat.
Cu foame şi disperare.
Cu pasiune...

Sau cum dracu' i s-o mai spune
Unei astfel de dragoste.
Unui astfel de futai.

Despre Reclamă

  Totul a pornit de la o postare pe feisbuc. Am vazut la un prieten, urmatorul mesaj: 'stau si eu linistit si ma uit la reclame si ei imi baga secvente de film'.
  Recunosc ca ideea e tare si destul de adevarata. Te-ai intrebat vreodata cum ar fi viata ta fara reclame? Eu m-am intrebat si cred ca ar fi alta. O ora castigata pe seara, la tv, inca cel putin jumatate de ora, castigata, la calculator.  Si apoi banii. Cati bani ai economisi daca n-ai mai vedea ca a aparut nu stiu ce telefon, frigider, autoturism, etc. Pentru ca principalul efect al reclamei, este sa uzeze moral produsele existente in casa ta.
   Un exeplu. Iti cumperi un frigider nou, nu pentru ca nu aveai frigider, ci pentru ca nu mai dadea bine in casa, voiai unul nou, modern. Nu voiai, dar te-au bombardat reclamele si ti-au indus in subconstient nevoia de un frigider nou, un model nou, mai bun, facut in interior dintr-un plastic care impiedica 99% din bacterii. Asa ca te trezesti intr-o zi  ca vrei alt frigider si gata! Nu conteaza ca ai unu functional si bun, nu conteaza ca nu ai bani. Tu vrei un frigider nou! Te duci sa ti cumperi unul ultimul model. In magazin, tipul de acolo, te abureste, ca are unul si mai nou si mai performant, care costa doar cu puuutin mai mult decat cel la care te uitai, te duce, ti-l arata, ti-l lauda, te uiti la pret, puuutinul ala de care ti-a vorbit, e un sfert din cat credeai ca te va costa.  Imbatat de febra cumparaturii, scoti cardul, nu cardul de salariu, ca ala e gol. Scoti cardul de cumparaturi, iti zici in gand ca in doua luni, pui banii inapoi, 'in realitate n-o sa-i mai pui niciodata'... A doua zi iti soseste frigiderul acasa, il asezi in bucatarie, il admira toata familia, cel vechi e scos pe casa scarii, sa vada si vecinii care nu au vazut cand ti-a fost livrat. A doua zi, in timp ce te uiti la reclame, printre secventele de film, afli cu oroare ca tocmai a aparut un nou model de frigider, unul cu nu stiu ce afisaj electronic, cu o masina de facut cuburi de gheata...desi tu nu ai baut in viata ta vre-un pahar de rachiu cu gheata. Ramai cu privirea fixa si cu gura cascata, analizand situatia. Nu, categoric nu te-a pacalit nimeni, dar de ce te simti pacalit?!
  Asta e fata nevazuta a reclamei.  Te-ai simtit bine doua zile cat ai cautat frigider si inca o zi cand l-ai primit acasa. Ti-ai luat doza de placere. Placerea costa! Strategia asta cu reclama tocmai ti-a vandut niste  euforie.
Acum esti nefericit si pacalit. O sa-ti treaca. Peste doua zile vei afla ca a aparut un nou model de tv sau telefon. Iar pe afurisitul ala de card, mai ai niste bani.
    Pana sa-ti iei alt televizor sau telefon, afli, tot din reclame, de o crema de branza. N-ai mancat niciodata crema de branza, nici nu stii ce si cum sa ti-o imaginezi...ce conteaza ca nu contine niciun gram de lapte? Tocmai nu-ti mai ajunge branza simpla, traditionala. Vrei crema de branza, iarba verde, vacile din reclama iti insufla ideea ca doar cu crema asta de branza, vei regasi natura pierduta, abundenta. Ai de toate! Doar crema de branza iti mai lipsea! ...si un nu-stiu-ce sul de hartie igienica care e moale ca un puf!
Si perversitatea reclamei nu se opreste aici. Maine vei observa ca noul sul de hartie igienica nu se asorteaza deloc cu privata din gradina. La tv, vezi reclame la faianta...brusc veceul din gradina nu-ti mai ajunge si incepi sa-l modernizezi exact ca in cantecul trupei Fara Zahar. 'Veceul din fundul curtii, il modernizez total. Ii pun gresie, faianta, ii pun usa de metal'. Se poate sa ti dai seama de pacaleala, sa realizezi ca esti un consumator si o tinta. Dar nu vei rezista mult. In secunda urmatoare, in ziua urmatoare, o reclama te va penetra.

Drama

Cearta fusese scurta si torentiala, ca o ploaie de vara si se terminase asa:
-N-ai sa pleci!...
-Ba da.
-N-ai sa pleci, pana nu-mi ceri iertare.
-Tot ce ti-am spus, meriti...
-Dan!
-Da  meriti... Ar fi trebuit sa te bat...
-Sa ce?...
-Altul in locul meu, nu ar fi tinut socoteala de nimic.
-Sa ma bati tu pe mine?.... Ai fi in stare sa ma atingi tu pe mine?
-Da... Si daca mai spui un cuvant....
-Iesi afara... Pleaca!... In casa mea n-ai ce cauta... Bruta!... Batausule!... Criminalule! Asasin!
 Dan a iesit, fara sa tranteasca usa si fara sa zica vreun cuvant...
Marcela a ramas ca o stana de piatra, in mijlocul salonasului, ascultandu-i pasii.
Abia  cand a auzit zgomotul automobilului, jos la poarta, s-a apropiat de fereastra sa se uite.
Dan se asezase la volan, linistit, cu tigara in gura. Masina pornea.
Marcela cunostea firea lui Dan. Isi da bine seama ca, in urma celor petrecute, nu se va mai intoarce, nici in salonas, nici in bratele ei.
Asadar, dragostea lor se sfarsea!...
Si se sfarsea absurd, inceta din viata, subit, ca un bolnav de inima, pe strada.
Cuvintele spuse in toiul discutiei, gandurile tainice smulse din umbra lor si scoase la suprafata, in inversunarea celor doua mandrii care isi revendicau suprematia, insultandu-se, ii descoperisera altfel decat se crezusera, altii de cum se cunosteau si daca nu l-ar fi iubit, totul  ar fi putut sa se opreasca, in definitiv, aci, adica la o ruptura ca oricare alta...
Daca....
Dan, intre timp, facea viteza la sosea.
La ruptura cu Marcela se gandea cu placere.
Pentru a doua oara - de la trimiterea la vatra, dupa serviciul militar - incerca voluptatea libertatii.
Nu ca n-o iubise pe Marcela. Dar o amanta care incepe sa se sarute cu prieteni, de desconsidera, te jigneste mai mult decat una care te insala cu ei....
 Si asta fiindca, in constiinta unei femei sarutul reprezinta 'partea poetica a amorului'.
Ori, Dan nu se putea multumi cu ceea ce mai ramane din dragoste, dupa ce i-ai instrainat poezia...partea poetica....
In consecinta, revolta lui, care provocase cearta, ii aparea legitima...
Marcela meritase toate insultele lui. Ruptura deci venea ca o usurare, ca o sentinta castigata intr-un proces pledat cu ardoare.
La unsprezece seara cand se intoarse acasa, Dan gasi o scrisoare.
O desfacu, fara graba - recunoscand scrisul Marcelei si citi:
˝Dan,
Daca pana la dousprezece , asta-seara, nu vii la mine  sa-mi ceri iertare pentru scena de azi, ma otravesc....
Orice intarziere e fatala. Hotararea mea e ferma.
                                                                             Marcela˝.

Obisnuit cu astfel de amenintari grafice, Dan nu se grabi. Stia sigur ca Marcela nu se va otravi niciodata... Ca totul e o inscenare pentru a-l readuce...
De aceea lasa, intr-adins, sa treaca un sfert de ceas peste douasprezece, avand grija - inainte de a pleca - sa rupa din gradina un superb iris albastru...
 Se gandea sa-i spuie Marcelei - pe care avea s-o gaseasca cu siguranta, citind, - ca stiindu-se in intarziere adusese o floare ca s-o depuie omagial pe cadavrul ei...
Si dupa aceasta tachinare macabra, Dan se simtea foarte dispus sa se impace, mai ales ca mancase bine si bause doua sticle de vin negru, ca sa-si umple singuratatea.

Casa Marcelei era in umbra. O tacere impresionanta, de cavou. O atmosfera tragica, de roman foileton.
Dan simti o strangere de inima.
Daca Marcela?... Dar gandul i se opri aici, las.
Suna de cateva ori.
Irisul - gluma vegetala din mana lui - tremura....
Nici un raspuns.
Pasii lui Dan incepura sa sovaie....
Se indrepta spre scara de serviciu. Usa era deschisa. Urca treptele in goana... Trecu prin corioare intunecoase ca cele din pensioanele de fete cand vin elevii de la cavalerie in excursii de studii.
In dreptul usii de la dormitorul Marcelei se opri.
Emotia, teama, credinta aproape sigura, ca Marcela se omorase, ii dadura un tremur ciudat de betiv caruia i se face frig.
Bataia rasuna sinistru, in tacerea coridorului.
Apasa clanta.
Usa era incuiata pe dinauntru.... Un efort, o apasare brutala de umeri si sari din tatani, deschisa larg, intr-o parte....
Dan aproape innebunit, suci comutatorul.
Lumina tasni violent in becuri...
Intinsa pe divan, palida, cadaverica, Marcela avea aerul unei papusi de ceara pentru vitrinele magazinelor mari...
Toata groaza clipei se bulbuca in ochii lui Dan...
Irisul, inclestat in mana, se fana oparit de sudoare. Coplesit de remuscari, zapacit in fata neasteptatului adevar, Dan ingenunche umilit langa moarta.
Mainile lui tremuratoare depusera cucernic irisul pe pieptul sinucisei...
In aceeasi clipa, o palma formidabila se lipi de obrazul lui si Marcela, rosie de furie - renuntand sa simuleze mai departe moartea - ii arunca in fata revolta ei imensa, concentrata intr-o fraza simpla ca o piatra:
-Un singur iris, mizerabile, pentru o moarta ca mine?
                                                                                                      de Tudor Muşatescu

Heil Hitler!

Titlul nu are mare legatura cu insemnarea asta, in afara de faptul ca e un lucru interzis in tara noastra si daca nu ma insel e si pedepsit cu inchisoare, (o dovada ca inca evreii conduc tara si lumea).  De ce  e interzis? De ce nu ar fi? Nu am niciun raspuns...
 Imi place publicitatea! Imi plac reclamele! Privesc reclame zilnic. Tot felul de publicitate. La  canalul TCM e o reclama propie in care diferite persoane din media, redactori, regizori, actori povestesc o scena memorabila vazuta intr-un film si care le-a ramas intiparita cumva in minte. Chestia m-a facut si pe mine sa ma intreb ce scena memorabila am vazut. Si ciudat! Desi am vazut multe filme si multe scene care mi-au dat de gandit, pe care nu o sa le amintesc acum, cele mai memorabile scene au fost cateva scene din serialul Familia Bundy. Pe care la momentul vizionarii nu le-am inteles deloc si m-au facut sa ma intreb: ce naiba a vrut sa zica?!...  ei bine, scenele astea au fost stocate undeva si dupa ani si
 ani, l-am inteles pe filozoful de vanzator de pantofi, ratat cu chelie si fara chef de facut sex cu nevasta-sa. Prima scena care m-a pus pe ganduri a fost cand familia lui trebuia sa se intreaca cu familia vecina intr-un magazin, pentru cumparaturi de 1000 de dolari si Bundy a venit cu un cos de cumparaturi confiscat de la un cersator, motivand mandru ca cersatorii au cele mai bune carucioare si blestemand carucioarele din magazine ca nu merg niciodata in directia in care doresti. Pe atunci nu am inteles de ce nu mergeau carucioarele si cum la mine in sat nu era niciun magazin cu carucioare pe roti, nici nu aveam cum sa verific. Dar au trecut anii, si un mare evreu care are un lant de magazine in toata lumea de o suta de ani, a deschis si la noi unul. Si imi amintesc ca din prima zi in care a
m mers la cumparaturi, si am incercat sa manui caruciorul printre rafturi, am inteles ideea! Afurisitul de carucior nu mergea deloc dupa voia mea.
 Alta scena neinteleasa a fost cand vine tipul acasa, isi arunca geaca pe canapea si exclama injurand: ''La naiba! Degeaba am furat tara asta de la indieni daca nu mai am voie nici sa scuip pe jos. Am scuipat pe geamul masinii si am fost amendat!''.  Si uite, au mai trecut cativa ani, mai bine de un deceniu si am inteles-o si pe asta! Azi te opreste Politia de frontiera oriunde te vede,  te legitimeaza si te intreaba unde mergi, incotro te plimbi, de ce te plimbi...etc!
 Nu mai ai voie sa faci nimic! Nu ai voie sa saluti cu mana ridicata in fata! Nu conteaza ca e salut roman!  Poti sa ridici mana si sa rostesti: Ave Cezar!  Tot nazist vei fi. Nu mai ai voie sa mergi in padure la picnic. Nu mai ai voie sa mergi la pescuit.Nu mai ai voie la scaldat. Nu mai ai voie sa ti speli masina, sau sa mesteresti la ea. Nu mai ai voie sa-ti tragi de urechi copilul. Nu mai ai voie nimic. Doar sa ti platesti taxele si impozitele si sa nu ridici pretentii sau sa intrebi cum iti cheltuie si cum iti risipeste statul banii. Atat!  Deci! Degeaba au murit stramosii nostrii atatea mii de ani aparand-o de romani, de huni, de tatari, de unguri, de turci si ne-au lasat-o, daca nu mai avem voie sa facem nimic in ea!