Despre parinti si copii

M-am întâlnit recent cu nişte colegi de şcoală într-o tentativă de revedere. Printre alte discuţii,am ajuns la copii. M-a surprins faptul că toţi se mândreau cu copiii. Cea mai mare realizare a lor erau copiii... Nu înţeleg asta, sau nu vreau să înţeleg,nu ştiu.

 Am şi eu copii,dar nu mi se pare o mare realizare. Da sunt sănătosi, or fi şi frumoşi-chiar nu poţi să-ţi vezi odraslele urâte! Dar nu mi se pare o realizare. Nu am făcut nimic greu.  Urmezi o cale fireasca şi naturală. Nu ştii ce faci, totul e o întâmplare, nu alegi ce sex, ce gene, ce calităţi şi aptitudini să aibă viitorul copil,nimic. Nici măcar nu poţi alege să fie sănătos. E o nimereală. Natura îşi face ritualul ei.   Intr-o zi,la o varsta...devii parinte.
Nu faci nici un curs, nu te învaţă nimeni să fii părinte. Faci totul din mers, te adaptezi,încerci să fii un părinte bun. O faci cum poţi tu mai bine, nimeni nu vrea să fie un părinte rău. Fiecare o face cum se pricepe. Unul mai bine altul mai rău. Mie îmi pare totuşi că faci mai mult rău cu binele decât invers. Începi să îi faci toate poftele copilului, aşa..."'că eu dacă nu am avut,copilul meu o să aibă"'. Pe urmă îi cumperi jucăriile pe care ţi le-ai fi dorit tu când erai copil. Pe urmă îl duci să facă sportul pe care tu ai fi vrut să îl faci,il trimiti in tabara in care ti-ai dorit tu şi tot aşa. Mai sunt adulţi care se trezesc părinti şi divorteaza sau alţii care îi duc părinţilor, care acum fiind bunici văd altfel lucrurile, având deja experienta greselilor făcute cu copiii lor.
Deci, nu facem nimic deosebit, urmam calea naturii şi totuşi majoritatea din noi îşi văd copiii cea mai mare realizare a vieţii. Chiar aşa viaţa ai? Nu ai realizat nimic altceva? Nu ai inventat nimic,nu ai construit o casa, sau o maşină, nu ai publicat o carte sau naiba ştie ce altceva!! Te lauzi cu un copil pe care mai mult l-au crescut părinţii sau socri.Sau a crescut singur cu telivizorul...
Nu îi mai învăţăm nimic pe copii azi,nu pot invata din greşeli cum am învăţat noi. Nu pot baga cuie în priza, pentru că avem capace şi protecţii, nu pot aprinde o brichetă pentru că are protectie pentru copii,nu poti sa deschizi un flacon de medicamente pentru ca si acela are protectie si ca adult te poticnesti in toate protectiile astea si apelezi la copiii tai sa te ajute,pentru ca ei stiu cum sa desfaca toate sigurantele astea stupide.

Eu asa vad problema asta cu copii  si incerc sa nu le impun nimic din ce imi place mie sau mi-ar fi placut in copilarie,incerc sa ii las sa-si traiasca copilaria lor nu a mea.

Acum cativa ani,cand fata mea era mica si m-a intrebat ce o sa se faca cand o sa fie mare,am deschis gura sa-i spun o meserie banoasa dar mi-am dat seama ca ar fi dorinta mea si ca nu ar trebui sa o influentez,  i-am raspuns: O sa te faci ce vrei tu sa fii.

Despre libertate

Tot mai des auzi vorbindu se de libertate.Suntem liberi! Sau: Sunt liber sa fac ce vreau. Cateodata chiar si tu spui ca faci ce vrei. Sau auzi pe cineva apropiat care sustine asta cu un aer rebel, ca face doar ce vrea si ca e liber... 
In realitate,lucrurile nu sunt chiar asa. Cine naiba se scoala dimineata pentru ca vrea sa mearga la servici, sau la scoala. Stiu. Te duci la servici pentru ca iti place,chiar iti place ce faci, acolo te simti implinit(a), acolo toata lumea te asculta si iti recunoaste meritele. Te bucuri cand seful tau te felicita pentru felul in care iti faci treaba... Daca te bucuri si te pui pe munca si mai tare, inseamna ca nu stii un vechi proverb romanesc.  
Pe prost sa il lauzi si sa ii dai de treaba! 
Deci! Daca chiar te trezesti dimineata cu bucurie nerabdator sa mergi la servici,(scriu de ceva necunoscut mie, pentru ca nu am avut niciodata asa sentiment sau nerabdare),ma intreb, ce ai face daca nu ai mai fi obligat sa ai servici. Pentru ca in ciuda libertatii tale, esti obligat sa mergi acolo. 
Traim intr o falsa libertate, cineva ne vinde iluzia asta si ne o vinde scump. In realitate, nu suntem liberi deloc. Consilierul tau financiar de la banca in care ti se vireaza salariul tocmai te a sunat sa te anunte ca chiar acum au facut un calcul si iti pot majora fondul de descoperire cu echivalentul a10000 de euro. Waw! Ce tare! Accepti pentru ca e bine sa ai acolo niste bani...  
5000 pe care ii aveai (si pe care  i ai spart deja, jumatate sau toti) si cu inca 10000.... Incepi sa iti propui sa nu intri in ei... Sa ii tii pentru cazuri exceptionale! Curand,cazurile exceptionale incep sa apara, o pereche de pantofi, mobila noua in nu stiu ce camera, concediu... In 8 luni i ai spart si pe astia. In timpul asta, consilierul tau financiar si cu seful sau colegul lui isi bat palma peste monitor si striga DA!!  
Ei chiar au un motiv de bucurie. Un sclav in plus. 
Sa luam alt exemplu de libertate: mergi la piata in cel mai de fite magazin din oras. De ce mergi acolo?  De ce vrei sa mergi acolo? De ce alegi acel magazin? 
Iti doresti sa mergi acolo? 
De ce iti doresti? 
Mmm,nu stii,nu? Pentru ca ti a fost impusa dorinta asta.  

 Da. Cand reclamele iti intrerup filmul de cateva ori pe seara, asta fac. Iti impun anumite dorinte.  De asta alegi din raft anumite produse,anumite marci,etc. Nu pentru ca chiar iti plac sau le doresti ci pentru ca cineva le a marcat in subconstientul tau. Dorinta noastra costa miliarde de lire sau alta valuta. Si pentru asta nu trebuie sa dorim nimic la intamplare. Chiar acum te gandesti sa iti cumperi ceva nou, o masina,un telefon,un tv... Nu ca nu ai avea asa ceva, ai, dar e cam vechi si iti doresti ceva nou. Saptamana viitoare sau poate maine iti vei cumpara acel lucru si vei fi fericit. Fericirea o sa dureze o zi. A doua zi vei vedea o noua reclama cu acelasi produs mai nou. Deja noul tau tv sau telefon e vechi.  
Alt exemplu. 
Ti ai cumparat de curand un autoturism? Ai ales exact culoarea care ti o doreai? Nu cred. In paleta de culori nu era roz sau turcoaz sau exact culoarea ta preferata. In fond, de ce exista o paleta de culori?! Faci rate pe mai multi ani decat poate  blestemata de masina sa functioneze sau sa nu rugineasca, dai o gramada de bani pe ea si nu poti sa ii alegi culoarea.  
De ce?  
Pentru ca anul trecut, cativa oameni au decis ce culori se vor purta anul acesta.  
Chiar acum, intr un birou de la etajul 28 dintr un bloc din Paris, 8 oameni imbracati in costume de 5000 de euro decid ce culori se vor purta anul viitor...  Pentru ca e criza vor alege nuante de albastru care inspira speranta si incredere.Bla,bla...  Tot in clipa asta, in Bucuresti, alti 8 oameni imbracati altfel dar cu lanturi  si inele de 5000de euro pe ei,decid  pretul la rosii si castraveti. Si tot asa.  
Iar tu... Tu vei fi liber sa renunti la rozul tau si sa alegi o culoare din cele 9 alese de ei. 
Dorinta ta si libertatea ta de alegere costa bani. Si pentru ca nu intereseaza pe nimeni ce anume iti doresti tu, sau ca nu mananci deloc sanatos,  managerii din toata lumea se dau peste cap ca iti vanda si sa le alegi produsele lor.                               

Si cand te gandesti ca comunistii au fost indepartati tocmai ca sa fim liberi!