A început să mă enerveze utilizarea cardului bancar la plăti. Acum un
deceniu şi ceva,când au fost introduse şi la mine în "sat",îmi plăcea să
îl foloseasc. Eram mai tânăr şi mi-a părut bine că am scăpat de
purtatul bancnotelor de plastic prin buzunare. Are plasticul asta o
dexteritate de a aluneca în sus în buzunarele pantalonilor,că mereu
pierdeam bani. Bine, am şi eu vina mea,pentru că nu suport portofelul.
"Poşetă" nu port şi uite aşa eram nevoit să umblu cu buzunarele pline.
Chei, brichetă,bani,prezervative, cutit sau briceag,şi alte unelte de
supravieţuire...
Între timp am mai crescut, am renuntat la brichetă
şi la restul mărunţişurilor,am mai evoluat sau doar am mai simplificat
lucrurile.briceagul l-am inlocuit cu un cutit sau lamă
multifuncţională,care e cât un card şi pe care la o percheziţie sumară
nu mi l-ar găsi niciun miliţian,iar banii i-am inlocuit cu cardul.
A
fost bine o vreme, ajungeai la casa de marcat îi dădeai cardul
casierei,îl trecea repede prin fanta unui aparat şi gata. Totul dura
foarte puţin. Şi la retragerea din ATM operatiunea dura foarte puţin.
Era o evoluţie. O treabă bună.... Pe urmă au aplicat legea lui
Murphy, aia cu orice lucru simplu şi bun primeşte îmbunătăţiri
complicate,care în final,strică acel lucru sau inovaţie. Aşa că au
introdus alte scanere şi alte prostii. Ajungi la caserie, dai cardul, îl
bagă în acel aparat, astepti câteva secunde, (cam cât ti-ar lua să
cotrobăi prin buzunare după portofel sau bani), pe urmă îţi tastezi
codul pin, (asta durează exact cât i-ar fi luat casierei să îţi ia banii
şi eventual să îţi dea restul)
pe urmă, astepti să se facă
tranzacţia, astepti chitanţa,semnezi chitanţa, astepti bonul de
casa.(deja erai cu sacoşa în maşină,dacă ai fi plătit cu bani gheaţă).
Operatiunea asta care se voia simplă,durează dublu,dacă nu ai norocul să
tastezi ceva greşit sau să dea sistemul o eroare ceva.
Chestia devine cu adevărat interesantă,când mai ai în faţa ta cinci persoane care plătesc cu cardul.Pe urmă este ATM-ul, de când au pus cip în card,se mişcă al naibii de
încet,îţi creşte barba până procesează operaţiunile,plus că îţi cere
parola pentru fiecare operaţiune. Bagi cardul,se gândeşte 15 secunde
,poate mai mult, plăteşti ce ai de plătit, apoi selectezi să retragi
nişte bani...iar îţi cere parola ...si tot aşa. Totul e făcut în
beneficiul consumatorului,adică al meu. Mă protejaza de un eventual
furt. Dar ce plm să-mi fure?!... Am soldul mai mic decât suma cifrelor
din parolă... Între timp,imi fură ei timpul liber,pe care îl pierd când
le utilizez serviciile pe care tot eu le plătesc. Evrei!
Acum au inventat şi cardul de fidelitate. Orice magazin,butic sau drogherie îţi oferă un card de fidelitate.
Şi uite aşa te pricopseşti cu portmoneul burduşit. Merg să iau nişte medicamente...
Aveţi card de fidelitate?
Merg să iau nişte benzină....
Aveţi card de fidelitate?...
Asta vară m-am lăsat păcălit cu un card la o benzinărie,pe motiv că mi se adună bani pe el.
După
o vară întreagă şi o toamnă la fel de întreaga întreb o gagică de la
casa în timp ce aşteptam să se efectueze plata cu cardul,câti bani am
adunat pe card. Aveam vre-o 12 lei şi ceva...
M-a pufnit râsul! Nici
nu ştiu ce aşteptam,dar m-am simţit păcălit. Până la urmă, cred că asta
au urmărit şi cei care au inventat fidelitatea asta. Făcând un calcul în
minte, am constatat că am cheltuit mai mult de 12 lei pe benzină doar
ca să mă abat din drum şi să cumpăr de la ei. Am râs şi i-am făcut cadou
casierei cardul.
