Şi până la urmă ce vorbesc candidatii, e chiar teatru. Comedie. Ştiinţifico-fantastic. Îi ascult şi râd, râd de ce prostii pot spune şi promit şi de cât de nesimţiţi sau neştiutori pot fi.
Trebuie să fii nesimţit sau neştiutor să poţi să spui că de la anul, de exemplu, toţi copiii nu vor mai folosi în şcoli cărţi ci tablete electronice. Păi măi nenea care te vrei politician, şcoala din satul meu nu are nici locul ăla numit toaletă. Are o groapă în fundul curţii, pe care bunicul o numea privată. Alţii îi spun hazna.
Cred că 80% din şcoli au o singură priza în sala de clasa şi aia e montată la un metru şaptezeci înălţime lângă uşă. Şi mai cred că tabletele nu au acumulatori care să reziste 6 ore de utilizare intensă.
Când îi aud ce planuri au mă umflă râsul şi îmi amintesc de un banc de acum 25 de ani.
În îndepărtata Siberie, doi tărani ruşi aflaţi la vânătoare şi stand adăpostiţi pe timpul nopţii intr-o cabană, ascultau o emisiune la un radio cu baterii, în care crainicul anunta că peste 20 de ani tara va prospera atât de mult încât fiecare cetatean rus va avea propiul elicopter.
Se termină programul radiofonic de două ore, cei doi mai pun lemne pe foc, sting felinarul şi se culca.
După o vreme se aude o voce.
- Ivane dormi?
- Nu!
- Ştii Ivane? Ce o să fac eu cu elicopterul?!....
- Cum ce o să faci? Când auzi că la magazinul raional a primit fitile de lampă, te urci imediat în elicopter şi fugi la magazin.
Când auzi că în raionul vecin s-au adus şireturi de bocanci, te urci repede în elicopter şi fugi să mai apuci. Asta o să faci cu elicopterul!
Cam aşa vom face şi noi după votare.
