Translate

joi, 22 august 2013

despre fericire

Suntem 7 miliarde de oameni pe pământ şi sunt 7 miliarde de căi spre fericire. Fericirea e relativă. O fi?!...
Chiar aşa este cum am citit?... Cum scrie prin cărţi?...
Nu ştiu. Eu nu pot fi fericit.poate că nu ştiu,poate trebuie să învăţ.
Când nu am nimic,mă multumesc cu puţin,când am puţin, vreau mai mult,când am mult Te vreau şi mai mult.
 Aş vrea să nu am atâtea întrebări fără răspuns, atâtea confuzii şi nedumeriri. Să pot uita ce nu merită amintit. Să nu încerc să-mi explic ce nu se poate explica, să nu scriu ce nu se poate scrie, să nu povestesc ce nu se poate povesti.
 Să tac şi să las lucrurile nelamurite tocmai pentru că probabil asta e rostul lor şi e musai să ramana nelamurite. Şi să nu îmi mai doresc să fug de mine, să mă împac cu mine, să mă accept.
Ai simţit vreodată nevoia să fugi? Să fugi de ceva,dar fără să ştii concret de ce vrei să fugi?
E minciuna sfruntată să spui că nu ştii de ce fugi. Ştii, dar ţii motivul ascuns atât de adânc în tine, încât nu-ti recunoşti.

sâmbătă, 17 august 2013

Despre barbati si posete

Tot vad pe strada barbati cu o gentuta pe umar . Nu stiu ce naiba e,cum se cheama, dar mie imi pare poseta. Intreb un prieten de ce naiba poarta poseta si ce are in ea! Imi raspunde ca nu e poseta.
Nu?!...
Mie asa imi pare
Si incepe sa argumenteze, ca are in ea,telefon,portofel, bla,bla. La naiba! Mie imi pare poseta! Ma doare in cot ca e europeana, ca se poarta in spania si in italia... Acolo sunt poponari.
Esti barbat, ia-ti naibii un rucsac!

Ies la o bere cu alt tip, si asta poarta poseta! Dupa o bere urcata la cap ii cer poseta si in timp ce o deschid, il intreb ce are in ea de o cara cu el.
Deschid,inauntru
doua telefoane- la ce naiba iti trebuie  doua telefoane cand sunt telefoane cu doua cartele sim!...
Portofel- poti sa umbli si fara portofel de cand sunt carduri bancare! 
Mai rascolesc... agenda, pix,servetele umede,bricheta,un pachet de tigarete...ce naiba??!!...ma mai uit odata, e un pachet de servetele! Ce dracu! Ma uit la el e calm. Il intreb daca poseta are un buzunar secret pentru ruj,(am tot cautat dar nu am gasit).
 Totusi sunt mai mult ca sigur ca tipii astia cu posete au si un ruj de buze si lubrefiant intim ascunse prin gentuta aia!
Totusi!... Esti barbat! Ia-ti un rucsac sau o geanta sport sau ia-ti niste pantaloni cu buzunare multe si burdusestele. Nu umbla cu poseta.
 Aaa! Ii place nevesti-ti?!... Poate i-ar place sa ai si vagin!

Tipii astia cu poseta in gat poarta  tricou fara maneci - tot de poponar. Barbatii poarta maiou sau tricou. Dar ei nu pot purta maiou, pentru ca nu au brate de barbati, iar daca imbraca un tricou,nu li se vad tatuajele. La mâini poartă brăţări, snururi împletite din aţă sau piele şi câte 2-3 inele chinezarii pe degete. E la fel si cu pantalonii,poarta niste pantaloni lungi,dar mai scurti, niste izmene largi care trec de genunchi si se termina exact de unde incepe tatuajul de pe gamba.
Ce mai,o frumuseţe de bărbaţi!... la volan...habar nu au ca pe drumurile cu sens unic se circula pe doua benzi,habar nu au sa se incadreze,sa faca preselectia benzii de mers,dar stiu sa claxoneze sa injure sa faca flash-uri cu farurile... daca te dai jos la el si ii tragi o palma,ca pumni nu ai in ce sa dai,plange ca o fetita
.Cateodata il mai salveaza femeia de langa el.
Pacat ca n-am pistol!

vineri, 16 august 2013

Despre parinti si copii

M-am întâlnit recent cu nişte colegi de şcoală într-o tentativă de revedere. Printre alte discuţii,am ajuns la copii. M-a surprins faptul că toţi se mândreau cu copiii. Cea mai mare realizare a lor erau copiii... Nu înţeleg asta, sau nu vreau să înţeleg,nu ştiu.
 Am şi eu copii,dar nu mi se pare o mare realizare. Da sunt sănătosi, or fi şi frumoşi-chiar nu poţi să-ţi vezi odraslele urâte! Dar nu mi se pare o realizare. Nu am făcut nimic greu.  Urmezi o cale fireasca şi naturală. Nu ştii ce faci, totul e o întâmplare, nu alegi ce sex, ce gene, ce calităţi şi aptitudini să aibă viitorul copil,nimic. Nici măcar nu poţi alege să fie sănătos. E o nimereală. Natura îşi face ritualul ei.   Intr-o zi,la o varsta...devii parinte.
Nu faci nici un curs, nu te învaţă nimeni să fii părinte. Faci totul din mers, te adaptezi,încerci să fii un părinte bun. O faci cum poţi tu mai bine, nimeni nu vrea să fie un părinte rău. Fiecare o face cum se pricepe. Unul mai bine altul mai rău. Mie îmi pare totuşi că faci mai mult rău cu binele decât invers. Începi să îi faci toate poftele copilului, aşa..."'că eu dacă nu am avut,copilul meu o să aibă"'. Pe urmă îi cumperi jucăriile pe care ţi le-ai fi dorit tu când erai copil. Pe urmă îl duci să facă sportul pe care tu ai fi vrut să îl faci,il trimiti in tabara in care ti-ai dorit tu şi tot aşa. Mai sunt adulţi care se trezesc părinti şi divorteaza sau alţii care îi duc părinţilor, care acum fiind bunici văd altfel lucrurile, având deja experienta greselilor făcute cu copiii lor.
Deci, nu facem nimic deosebit, urmam calea naturii şi totuşi majoritatea din noi îşi văd copiii cea mai mare realizare a vieţii. Chiar aşa viaţa ai? Nu ai realizat nimic altceva? Nu ai inventat nimic,nu ai construit o casa, sau o maşină, nu ai publicat o carte sau naiba ştie ce altceva!! Te lauzi cu un copil pe care mai mult l-au crescut părinţii sau socri.Sau a crescut singur cu telivizorul...
Nu îi mai învăţăm nimic pe copii azi,nu pot invata din greşeli cum am învăţat noi. Nu pot baga cuie în priza, pentru că avem capace şi protecţii, nu pot aprinde o brichetă pentru că are protectie pentru copii,nu poti sa deschizi un flacon de medicamente pentru ca si acela are protectie si ca adult te poticnesti in toate protectiile astea si apelezi la copiii tai sa te ajute,pentru ca ei stiu cum sa desfaca toate sigurantele astea stupide.
Eu asa vad problema asta cu copii  si incerc sa nu le impun nimic din ce imi place mie sau mi-ar fi placut in copilarie,incerc sa ii las sa-si traiasca copilaria lor nu a mea.
Acum cativa ani,cand fata mea era mica si m-a intrebat ce o sa se faca cand o sa fie mare,am deschis gura sa-i spun o meserie banoasa dar mi-am dat seama ca ar fi dorinta mea si ca nu ar trebui sa o influentez,  i-am raspuns: O sa te faci ce vrei tu sa fii.

joi, 15 august 2013

Despre vacanta


Nu vreau vacanta, vreau vacanta in fiecare zi. Sa lenevesc in pat pana la ora 8 si sa merg la la munca de la 9. Sa nu mai sun si sa imi mint seful ca sunt bolnav.  Sa nu imi mai fie nevoie de concediu medical cu o boala inchipuita.
Azi e luni. Sfanta Luni! In vechime chiar a existat  acest obicei ca in ziua de luni sa nu faci nimic. Sa stai in carciuma atat timp cat mai aveai bani in buzunar sau de unde sa imprumuti. Incerc si eu sa nu fac nimic sau sa fac cat mai putin azi. Nu cred ca fac nimic rau. Respect traditia.Nu vreau vacanta. Nu  vreau  concediu.La fel si cu zilele libere platite sau cu weekendurile. Pentru ce sa avem o zi libera?! De ce doar o zi?!...  Uite, se apropie 15 august. E zi libera. Ce naiba sa faci intr-o zi ca asta?!... Sa te plimbi?
Sa te odihnesti? Sa mergi la o onomastica? Sa primesti musafiri sau sa te ascunzi de ei? Sunt prea multe lucruri pentru o zi. Vreau 4 zile libere platite. E mult? Nu e!  In prezent, noi proletarii nu avem prea multe zile libere pe an.daca adunam concediul de odihna si restul zilelor libere de paste si craciun, (habar nu am cate sunt),  nu cred ca depasesc 35 de zile. Si astea doar intr-un caz fericit... Poate ca unora le ajung. Dar mie nu imi ajung deloc. Eu vreau 200 de zile libere, platite.
In Egiptul antic, din superstitii religioase nu se muncea in aproape o cincime din zilele anului. In vechiul calendar roman erau o suta opt zile in care legal se interzicea orice activitate, in calendarul iulian numarul zilelor de sarbatoare era si mai mare. Si tot asa. E adevarat ca pe atunci existau sclavi si astfel se putea trandavi atatea zile. Dar si noi azi avem roboti,computere,etc. Pentru ce naiba am progresat atat?! Zilnic cate un destept care nu poate sa doarma inventeaza cate ceva care sa usureze munca, sa mareasca productivitatea munci, sa mareasca productia si cu toate astea programul de munca nu scade, ba dimpotriva creste. Asta se numeste progres, civilizatie?!... Doua saptamani la soare, inghesuit pe plaja,sau in poiana unei paduri?!... Asta e rasplata pentru 40 de saptamani de sclavie. 
Vacanta.
Pentru majoritatea ideea de vacanta e sa te chinui blocat prin trafic in incercarea de a merge sa te inghesui la Mamaia,un loc si asa inghesuit, sa stai acolo, sa bei, sa te porti aiurea,sa tarasti copiii dupa tine prin soare sau prin apa, copiii vor tipa, se vor impotrivi,pentru ca se pare ca au mai multa minte decat tine si nu le place atmosfera,iar tu o sa ii bati pentru ca tipa. Deci ideea asta de o zi libera e absurda, pentru ca nu o sa pot munci mahmur a doua zi. La fel si cu vacanta. 
Nu vreau vacanta. Vreau sa am vacanta in fiecare zi. Eu vreau un program mai mic si mai scurt. Cred ca as putea sa lucrez 6 ore pe zi- 3 zile pe saptamana. De la 9 la 15. Sunt bugetari care lucreaza atat in prezent. De ce nu ar putea lucra si proletarii tot asa? Ganditiva,astfel nu ar mai fi someri. Lumea ar fi mai vesela. Cu ani in urma m-am ridicat in picioare la o sedinta de sindicat si am propus sa se schimbe programul de lucru, in loc sa incepem la ora 7 sa incepem la ora 9 sau macar 8:30,am adus eu argumente precum  chinul copiilor de ai scula si duce la gradinita de la ora 5:30, culcatul meu mai tarziu,ca in Spania,Anglia programul incepe la 9, etc. Ii vad si acum pe cei de la  conducere si chiar si pe colegii mei mai in varsta cum ma priveau extrem de mirati. Nimeni nu a fost de acord,dimpotriva unii ar fi dorit sa vina de la 5 pe motiv ca nu mai au somn de la 4. Pesemne ca la  Spanioli si
alte natii nu exista proverbul cu 'cine se scoala de dimineata departe ajunge'. Desi dupa toate aparentele, e un mare neadevar pentru ca putem observa cu totii ce departe am ajuns,noi 'Romii'.
Presupun ca e corecta prescurtarea... Din cauza celor care gandesc altfel decat mine lucrez 50 de ore pe saptamana. Lucrez e incorect scris,sau spus, imi pierd timpul aici. Scriu aceste randuri in timpul programului. Daca ei nu ma lasa sa lucrez 18 ore pe saptamana,am eu grija sa muncesc 18 ore si restul sa mi-l petrec lenevind.  Desigur ca as putea sa imi pornesc o afacere si sa lucrez cate ore vreau,dar atunci nu as mai castiga bani asa usor si in plus nu as mai putea lenevi. M-as transforma intr-un patron cu gipan autointitulat investitor si brusc nu voi mai avea timp liber si somn. 

M-a prins seful stand...mi-am pierdut toate ideile