Stau singură şi citesc.
De dragoste,poezii.
Şi nu-mi mai amintesc cum suna ea,
dragostea,în viaţa de zi cu zi.
Luna de argint cu topitele-i unde
nu mai pătrunde în grădina de iarnă,
Fiorul nu se mai întoarnă;
în trup şi-n suflet nu mai ţin minte
cum şerpuia; şi cum era
să iubeşti pe cineva.
Dar nici magnetul nevăzut
eu nu-l mai simt şi nu mai ştiu cum covasea
ambrozia din ocean de tinereţe şi zei
alintul extragănd din putinei.
Şi nu mai ştiu nici gustul de paradis
unde nectarul luminează prin pahar
şi ca un far sclipeste în ocean
pentru bărbaţii ce dispar în noapte
pe cer bătrân când stelele răsar.
Sunt încurcată în navodul
cu noduri negre,plasa cea murdară
plasă încălcîndu-se în jurul meu hapsan,
o plasă primind tot ce-şi doreşte
şi sfârşiind cu strânsa-i sfoara
dorinţele ce mi le strâng la sân.
......
Fragment de poezie dedicată lui Mircea Eliade de către Maitreyi pe când avea 33 de ani în decembrie 1947
De dragoste,poezii.
Şi nu-mi mai amintesc cum suna ea,
dragostea,în viaţa de zi cu zi.
Luna de argint cu topitele-i unde
nu mai pătrunde în grădina de iarnă,
Fiorul nu se mai întoarnă;
în trup şi-n suflet nu mai ţin minte
cum şerpuia; şi cum era
să iubeşti pe cineva.
Dar nici magnetul nevăzut
eu nu-l mai simt şi nu mai ştiu cum covasea
ambrozia din ocean de tinereţe şi zei
alintul extragănd din putinei.
Şi nu mai ştiu nici gustul de paradis
unde nectarul luminează prin pahar
şi ca un far sclipeste în ocean
pentru bărbaţii ce dispar în noapte
pe cer bătrân când stelele răsar.
Sunt încurcată în navodul
cu noduri negre,plasa cea murdară
plasă încălcîndu-se în jurul meu hapsan,
o plasă primind tot ce-şi doreşte
şi sfârşiind cu strânsa-i sfoara
dorinţele ce mi le strâng la sân.
......
Fragment de poezie dedicată lui Mircea Eliade de către Maitreyi pe când avea 33 de ani în decembrie 1947
