Despre minciuna

Ma uitam cu un coleg pe un site de intalniri matrimoniale. Muuuuulte femei. Multe dintre ele, casatorite, trec la descriere ca urasc minciuna.
Asta e culmea minciunii!
Cum naiba sa nu minta in situatia asta o femeie casatorita?

Ce ti-e si cu femeile astea!

Ele, care au inventat minciuna, care nu au ascultat niciodata, care si-au mintit barbatii, acum urasc mincina! Barbatii, plecau la razboi sa apere tara de cotropitori iar ele, din urma, ii gazduiau pe cotropitori in pat, ii hraneau, ii ingrijau...
Adam a fost mintit de Eva, stiti povestea cu marul. Cronos,(parca Cronos era tatal lui Zeus) pana si el a fost mintit de Rhea, nevasta-sa, cand  in locul copilului Zeus i-a dat sa inghita un bolovan invelit in scutece.
... dar cati imparati oare au avut mostenitori la batranete? unii la varste imposibile pentru procreere...
Asta cu aparutul mostenitorilor e cel mai tare subiect al celor mai mari minciuni ale femeii.

     Sunt femei care au ramas insarcinate doar privind niste izmene intise la uscat.
     Altele au ramas insarcinate dupa ce s-au imbaiat in apa in care spalasera lenjerie barbateasca. 
... si tot asa.
Dar, de departe, cea mai tare minciuna e a unei celebre femei, Maria, care i-a spus sotului ca  e fecioara numai ca a ramas insarcinata cu un duh. Minciuna a prins asa bine, ca pe langa sot au crezut: vecinii, vecinii vecinilor, vecinii tarilor invecinate... si...  multa alta lume... unii mai cred si azi, dupa doua mii de ani! Or fi ramas corijenti la Anatomia de clasa a 7-a.
In concluzie, femeile mint. Ne mint.
Spun  minciuni si se folosesc de minciuna in special cand vine vorba de sex.
... totusi, ele urasc minciunile... si totusi le iubim asa mincinoase.