Sunt unele zile..cum e aceasta,in care timpul se opreste,desi eu vreau sa alerge.Toate ma enerveaza! Si mai ales blestemata asta de saptamana,plina de singuratate,care nu se mai termina...As vrea sa am in camara,langa zecile de borcane cu dulceata de seminte de soc si de visine,un borcan cu uitare,sau unul cu otrava,cu dulceata otravitoare.In astfel de zile, as lua borcanul,nu mi-as mai pune in farfurie sau in castronul de sticla,special de dulceata, as manca din borcan-direct din borcan, as lua cu lingura mare si as intinde pe paine si nu m-as gandi ca painea ingrasa si as manca tot borcanul. As pune sa cante albumul meu preferat;Older al lui George Michel si m-as pune sa citesc poeziile lui Minulescu pana as adormi-pana as muri,de fapt.

Vreau sa dispari,sa pleci,sa nu te mai intorci,sa suferi de o boala ingrozitoare,

"de parca ar fi vre-o boala altfel decat ingrozitoare",

vreau sa mori,asa poate scap de tine.

Si mai vreau sa nu ma mai suni,si sa nu imi mai scrii,si nici mesaje sa nu-mi mai trimiti.nimic-niciodata.

Sa mori si atat

Dar sa mi mai scrii din cand in cand si sa ma mai suni uneori... 

eu am sa stau lipit de telefon.

despre feisbuc

Nu am cont pe Facebook - şi nici nu o să-mi fac. De ce? -pentru că nu îmi doresc să socializez cu străini, sau cu cunoscuţi ce nu au timp să ne întâlnim, sau cu care nu m-am întâlnit de un car de ani. Şi în plus,nu simt nevoia să arăt lumii ce viaţă deosebită sau interesantă am.Nu sunt narcisist, deci nu cred că ar interesa pe cineva care sunt cărţile,filmele, clipurile muzicale, autorii,artiştii,cântăreţii şi manelişti mei preferaţi.Pe cine naiba să intereseze gusturile mele! Poate că sunt altfel. De fapt chiar sunt. Mă încăpăţânez să conduc o maşină foarte veche. Să merg cu bicicleta ,când e atât de high-life să mergi singur într-o maşină mare cât un microbuz ,sa ma  duc in oras cu scuterul in loc sa merg cu motocicleta, să plec în concediu fără GPS,doar cu o banală hartă turistica si sa ma chinui sa imi amintesc ce am invatat la geografie in clasa a opta despre citit harti,etc... Şi când ajung acolo, să mă bucur de privelişte,de natură şi de linişte.Nu să încep să trag poze,cadre şi pe urmă să scot telefonul şi să le postez-calde pe
pagina mea, să moară duşmanii de invidie şi să vadă lumea pe unde am ajuns eu. Nu vreau să îmi privească nimeni soţia sau copiii. Nu că ar fi urâti sau că nu le permit eu asta. Dar nu vreau să îi expun eu.    

 Viaţa nu e pe monitor.  

 Viaţa e în altă parte. Afară!       

 Nu ai pagină de Facebook?!... -Nu mulţumesc!

Despre libertate

Tot mai des auzi vorbindu se de libertate.Suntem liberi! Sau: Sunt liber sa fac ce vreau. Cateodata chiar si tu spui ca faci ce vrei. Sau auzi pe cineva apropiat care sustine asta cu un aer rebel, ca face doar ce vrea si ca e liber... 
In realitate,lucrurile nu sunt chiar asa. Cine naiba se scoala dimineata pentru ca vrea sa mearga la servici, sau la scoala. Stiu. Te duci la servici pentru ca iti place,chiar iti place ce faci, acolo te simti implinit(a), acolo toata lumea te asculta si iti recunoaste meritele. Te bucuri cand seful tau te felicita pentru felul in care iti faci treaba... Daca te bucuri si te pui pe munca si mai tare, inseamna ca nu stii un vechi proverb romanesc.  
Pe prost sa il lauzi si sa ii dai de treaba! 
Deci! Daca chiar te trezesti dimineata cu bucurie nerabdator sa mergi la servici,(scriu de ceva necunoscut mie, pentru ca nu am avut niciodata asa sentiment sau nerabdare),ma intreb, ce ai face daca nu ai mai fi obligat sa ai servici. Pentru ca in ciuda libertatii tale, esti obligat sa mergi acolo. 
Traim intr o falsa libertate, cineva ne vinde iluzia asta si ne o vinde scump. In realitate, nu suntem liberi deloc. Consilierul tau financiar de la banca in care ti se vireaza salariul tocmai te a sunat sa te anunte ca chiar acum au facut un calcul si iti pot majora fondul de descoperire cu echivalentul a10000 de euro. Waw! Ce tare! Accepti pentru ca e bine sa ai acolo niste bani...  
5000 pe care ii aveai (si pe care  i ai spart deja, jumatate sau toti) si cu inca 10000.... Incepi sa iti propui sa nu intri in ei... Sa ii tii pentru cazuri exceptionale! Curand,cazurile exceptionale incep sa apara, o pereche de pantofi, mobila noua in nu stiu ce camera, concediu... In 8 luni i ai spart si pe astia. In timpul asta, consilierul tau financiar si cu seful sau colegul lui isi bat palma peste monitor si striga DA!!  
Ei chiar au un motiv de bucurie. Un sclav in plus. 
Sa luam alt exemplu de libertate: mergi la piata in cel mai de fite magazin din oras. De ce mergi acolo?  De ce vrei sa mergi acolo? De ce alegi acel magazin? 
Iti doresti sa mergi acolo? 
De ce iti doresti? 
Mmm,nu stii,nu? Pentru ca ti a fost impusa dorinta asta.  

 Da. Cand reclamele iti intrerup filmul de cateva ori pe seara, asta fac. Iti impun anumite dorinte.  De asta alegi din raft anumite produse,anumite marci,etc. Nu pentru ca chiar iti plac sau le doresti ci pentru ca cineva le a marcat in subconstientul tau. Dorinta noastra costa miliarde de lire sau alta valuta. Si pentru asta nu trebuie sa dorim nimic la intamplare. Chiar acum te gandesti sa iti cumperi ceva nou, o masina,un telefon,un tv... Nu ca nu ai avea asa ceva, ai, dar e cam vechi si iti doresti ceva nou. Saptamana viitoare sau poate maine iti vei cumpara acel lucru si vei fi fericit. Fericirea o sa dureze o zi. A doua zi vei vedea o noua reclama cu acelasi produs mai nou. Deja noul tau tv sau telefon e vechi.  
Alt exemplu. 
Ti ai cumparat de curand un autoturism? Ai ales exact culoarea care ti o doreai? Nu cred. In paleta de culori nu era roz sau turcoaz sau exact culoarea ta preferata. In fond, de ce exista o paleta de culori?! Faci rate pe mai multi ani decat poate  blestemata de masina sa functioneze sau sa nu rugineasca, dai o gramada de bani pe ea si nu poti sa ii alegi culoarea.  
De ce?  
Pentru ca anul trecut, cativa oameni au decis ce culori se vor purta anul acesta.  
Chiar acum, intr un birou de la etajul 28 dintr un bloc din Paris, 8 oameni imbracati in costume de 5000 de euro decid ce culori se vor purta anul viitor...  Pentru ca e criza vor alege nuante de albastru care inspira speranta si incredere.Bla,bla...  Tot in clipa asta, in Bucuresti, alti 8 oameni imbracati altfel dar cu lanturi  si inele de 5000de euro pe ei,decid  pretul la rosii si castraveti. Si tot asa.  
Iar tu... Tu vei fi liber sa renunti la rozul tau si sa alegi o culoare din cele 9 alese de ei. 
Dorinta ta si libertatea ta de alegere costa bani. Si pentru ca nu intereseaza pe nimeni ce anume iti doresti tu, sau ca nu mananci deloc sanatos,  managerii din toata lumea se dau peste cap ca iti vanda si sa le alegi produsele lor.                               

Si cand te gandesti ca comunistii au fost indepartati tocmai ca sa fim liberi!

Tara mea

Dacă aş avea câteva mii de hectare de pământ, mi-aş face o ţară. Nu ştiu ce nume i-aş pune,nu m-am gândit la asta,încă. Dar aş încerca să fac o ţară altfel. În ţara mea,taxele ar fi mai mari decât în ţara asta în care locuiesc. Şi accizele ar fi mai mari. Utilităţile ar fi gratuite. Nu ar fi nici  asigurări medicale. Doctorii şi cei din sistemul sanitar nu ar avea salarii,dimpotrivă, vor plăti lunar o taxă comunitătii pentru cât sunt lăsaţi să presteze. La fel ar plăti taxa şi vamesii,padurarii, miliţienii, cei de la registrul auto şi încă cîţiva care nu îmi vin acum în minte. Bugetari care ar lucra în folosul comunitătii, cei de la încasări impozite sau de la serviciul inmatriculari auto sau din spitale şi restul locurilor unde or mai lucra astfel de angajaţi, ar primi salariu doar pentru persoanele pe care chiar îi ajută. Pun pariu că îţi vor vorbi,cum îţi vorbesc în ţara asta,cei care vând servicii de telefonie mobilă.  Aş mai face ceva. Aş face amenzile procentuale cu venitul. Aş pune taxă pe mersul cu masina. Vii la servici o săptămână cu maşina care e mare cât un microbuz de 18 persoane- primeşti 2 ore de muncă în folosul comunităţi. Vii cu bicicleta- primeşti un bilet la teatru sau o reducere la prostituate. Posturile de televiziune ar fi cenzurate, nu ar fi stiri cu accidente rutiere şi cu babe violate de ciobani adolescenţi şi nici emisiuni gen: noră pentru mama,schimb de mame,cireaşa de pe tort sau de pe coliva măti...
Munca ar fi obligatorie şi ar da dreptul de şedere în ţară. Ţi-ai pierdut serviciul şi nu îţi găseşti altul în câteva zile,eşti expulzat. 
Cam atât deocamdată. Lista e deschisă pentru  reguli şi legi. Până găsesc pământ,voi avea timp pentru restul.
Până atunci,caut pământ.

As vrea

Aş vrea să fi fost altfel. Altă educaţie să fi primit. Să nu ignor biserica sau biblia, să nu cred că dumnezeu şi diavolul sunt binele şi răul din mine, conştientul şi subconştientul. Să nu îmi fie mai important cuvântul 'noi' decât 'eu'. Să nu mă simt atât de normal şi neînsemnat. Să pot să dorm,să casc şi să visez.
Să trec pe stradă şi ajuns în faţa biserici să mă opresc să mă închin cu evlavie şi cu faţa aia de om serios şi cinstit să plec la furat.Aş fi vrut să pot mânca cu zgomot de animal domestic,să îmi sară mâncarea din gură, să râgâi ca o locomotivă şi să mă simt sexi pentru aşa ispravă. Să am peste o sută de kg şi o burtă pe care să o încapă cu greu o haină, să umblu mereu transpirat şi ud de sudoare şi să mă simt irezistibil tuturor femeilor. Aş mai fi vrut să pot ierta. Să fiu împăcat cu mine.
Să nu am dorinţe.
La mine să ţin cel mai mult, Într-o narcisistă iubire.
Şi aş mai fi vrut ceva

Zootehnie

Fata mea creste cai.
Momentan,nu are multi,i-au murit cativa. Acum are un pursange arab,un pursange englez,un trapas francez si inca un cal, i-am uitat rasa...  In fine! Ideea e ca e ocupata. Toata ziua trebuie sa aiba grija sa manance sa bea apa.Le da medicamente, ii scoate la plimbare,la antrenamente si alte chestii legate de crescutul cailor...
Si toate astea,le face in timp ce la usa,afara in curte,cainii nostri rabda de foame sau de sete,sau de o harjoneala prin zapada, in timp ce fata mea creste cai pe calculator.
Joaca un joc!... "Horses games"

Votez prostii

Nu îmi place să privesc politică la televizor sau să ascult la radio. Dar câteodată nu poţi face ce îţi place. Şi uite aşa sunt nevoit să ascult la radio, politică şi emisiuni de campanie electorală. E frumos să asculţi. Dar să asculţi fără să pui la inima. Să asculţi că şi cum ai asculta o piesă de teatru. Eu aşa fac.
Şi până la urmă ce vorbesc candidatii, e chiar teatru. Comedie. Ştiinţifico-fantastic. Îi ascult şi râd, râd de ce prostii pot spune şi promit şi de cât de nesimţiţi sau neştiutori pot fi.
Trebuie să fii nesimţit sau neştiutor să poţi să spui că de la anul, de exemplu, toţi copiii nu vor mai folosi în şcoli cărţi ci tablete electronice. Păi măi nenea care te vrei politician, şcoala din satul meu nu are nici locul ăla numit toaletă. Are o groapă în fundul curţii, pe care bunicul o numea privată. Alţii îi spun hazna.
Cred că 80% din şcoli au o singură priza în sala de clasa şi aia e montată la un metru şaptezeci înălţime lângă uşă. Şi mai cred că tabletele nu au acumulatori care să reziste 6 ore de utilizare intensă.
Când îi aud ce planuri au mă umflă râsul şi îmi amintesc de un banc de acum 25 de ani.
În îndepărtata Siberie, doi tărani ruşi aflaţi la vânătoare şi stand adăpostiţi pe timpul nopţii intr-o cabană, ascultau o emisiune la un radio cu baterii, în care crainicul anunta că peste 20 de ani tara va prospera atât de mult încât fiecare cetatean rus va avea propiul elicopter.
Se termină programul radiofonic de două ore, cei doi mai pun lemne pe foc, sting felinarul şi se culca.
După o vreme se aude o voce.
- Ivane dormi?
- Nu!
- Ştii Ivane? Ce o să fac eu cu elicopterul?!....
- Cum ce o să faci? Când auzi că la magazinul raional a primit fitile de lampă, te urci imediat în elicopter şi fugi la magazin.
Când auzi că în raionul vecin s-au adus şireturi de bocanci, te urci repede în elicopter şi fugi să mai apuci. Asta o să faci cu elicopterul!

Cam aşa vom face şi noi după votare.