Din cauza foartei intinse distante,scrisorile vin cam tarziu;
Aceasta, la care-ti raspund imi soseste din veacul trecut.
N-am observat cum trece timpul,si iata-i tarziu,dar ma grabesc sa-ti raspund.
Diametrul taramului meu este nul,si raza lumii mele-i jumatate din nimic;
E-o pajiste rotunda pe varful unui ac, iar eu de foarte multa vreme,
Ma indeletnicesc cu cresterea melcilor.
In privinta tratatului meu "Despre flacari,despre natura,felurile si dulceata lor" pot sa-ti spun
Ca va ramane nescris.
Caci daca l-as scrie,cine s-ar osteni sa-l citeasca?
Si daca cineva l-ar citi, la ce bun?
Destul c-am trait serile acelea,inflacarate,cand valvataie sufletul nostru ardea,si din flacari se-ntruchipau lumi inalte,mai vii,si mai pure...
Tu spui:"Sa salvam de la moarte frumoasele chipuri."
Dar ele sunt nemuritoare in sine,si neschimbatoare salasuiesc in altarele zeilor
Acum e tarziu si noaptea se lasa pe pajistea rotunda din varful de ac
Scrisoarea acesta am scris-o pe cochilia melcului meu Adeodatus
Care maine in zori va porni intr-o lunga calatorie spre Tine.
de Mihai Ursachi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu